Am făcut pește la grătar și a ieșit grozav

După cum bine știți, îmi place să îmi petrec weekendurile la țară, trebăluind prin curte ziua, iar seara mă surprinde deseori la focul aprins în grătar. Numai că, cel puțin teoretic, activitatea din urmă nu se prea pupă cu planul meu de a da jos kilogramele care s-au adunat, de capul lor, de-a lungul timpului.

Spun teoretic pentru că, deseori ajungi să pui pe grătar carne de porc, cu grăsime cât să fie, pe care o stropești cu multă bere. Apoi, făcându-se pe seară, se consumă la ore târzii, ceea ce din nou nu ar fi ok, cel puțin teoretic.

Ei bine, chiar dacă vreau să slăbesc, eu la grătare nu renunț. Că fără ele, viața ar fi pustie.

Am încercat să adaptez puțin treburile, astfel încât să corespundă cu planul meu de a slăbi. Astfel, fac grătar doar dacă în timpul zilei am făcut suficientă mișcare, astfel încât să compenseze caloriile. Apoi încerc să aplic și regulile din Revoluția Glucozei. Încerc să nu uit de hidratare, așa că în loc de bere, aleg mai des șprițul.

De asemenea, încerc să echilibrez mâncărurile făcute pe grătar. Astfel, dacă tot frig cei mai buni mici, nu ezit să adaug lângă ei și câteva legume. Ori fac pauză de la porc, alegând să gătesc carne de pui și, mai nou, chiar pește.

Toate acestea au funcționat destul de bine. Chiar dacă au fost două-trei grătare în ultimele două săptămâni, kilogramele au continuat să scadă chiar și așa. La primul am consumat pește și legume făcute pe frigărui, iar rezultatul a fost ce trebuie.

Macrou la grătar, o bucurie!

Îmi place peștele, doar că nu reușesc să îl consum atât de des precum mi-aș dori. Cu toate acestea, când ajunge în zonă câte o mașină cu caras din Prut, fac provizii la congelator.

Doar că nu reușesc asta prea des, așa că macroul este o alegere destul de frecventă. Până nu demult, singurul mod în care îl găteam era cel clasic: dat prin mălai, prăjit și servit apoi cu mămăligă și mujdei.

Cum aș mai renunța la prăjeli, am zis să îl încercăm la grătar. Știam că se poate face, dar nemaifăcând până acum, aveam o oarecare ezitare. Frica de necunoscut.

M-am încumetat, totuși, să cumpăr niște macrou congelat, pentru că mai greu găsești proaspăt pe aici, L-am lăsat să se dezghețe la frigider, l-am curățat a doua zi – pfai, ce miros – i-am dat sare cât să-și ia suficientă, am încercat să îl usuc bine și apoi l-am condimentat cu câteva ierburi și piper.

Am încercat să îl tai în diferite feluri, dar cred că ar merge făcut și întreg. Ideal e să îl pui cu tot cu oase, ca să țină carnea împreună. Astfel se va sfărâma ori de câte ori îl întorci.

Gustul a fost ce trebuie. Sigur mai facem. Trebuie să încerc și saramura, că nu am făcut niciodată și merită să încerc.