Am tot zis aici pe blog că eu unul nu mă prea uit la TV, iar asta nu s-a schimbat chiar deloc. Din păcate însă, în ciuda tuturor protestelor mele, ai mei mai pierd timpul uitându-se la fel și fel de emisiuni care pentru mine au valoare 0 și observ că apare o nouă categorie a cereșetorilor: cei care o fac la TV.
Treaba stă de simplu. Nu am chef să muncesc pe 800 de lei așa că nu muncesc deloc, fac 5-6-12 copii și trăiesc din alocație. La un moment dat însă îmi dau seama că aș putea trăi mai bine, din mila altora, așa că încep să bocesc prin emisiuni că-s sărac și n-am, că nu mi-a dat nimeni. Apoi apar persoanele care greșesc cel mai mult, cu gândul că fac o faptă bună, și le dă.
Recunosc că cei care dau, sunt oameni cu suflet, însă greșesc deoarece persoanele respective se obișnuiesc să primească fără să facă nimic, doar plângându-se sau stând cu mâna întinsă, iar problema e că văd și alții că strategia funcționează, așa că de ce nu ar încerca și ei?
Și astfel ajungem să renunțăm la emisiuni precum Omul care aduce cartea pentru a mai câștiga ceva timp pentru emisiunea lui Măruță în care sunt prezentate astfel de cazuri, de boschetari sau de bețivi cărora le e prea lene să muncească pe puțin, așa că profită de bunătatea altora.
Din nou ajungem la concluzia că televiziunile promovează numai rahaturi.
