Până la urmă a fost SH

Nimic nu e mai aiurea decât acele momente în care îți pui ceva în plan, doar că nu îți iese. Eu unul mă oftic tare mult atunci când intervin unele lucruri care nu-mi permit să-mi îndeplinesc visele.

De ceva timp am tot zis că vreau bicicletă. Și am tot zis, am tot căutat și aproape că îmi cumpăram din Decathlon. Mai aveam nevoie de vreo 300 de lei și mai erau doar câteva zile până în momentul în care aș fi putut să îmi văd visul îndeplinit.

Doar că… ghici ce: mașina mea nu a fost încântată de ideea mea de a folosi mai mult două roți, în locul celor patru. Așa că s-a gândit ea că ar fi fain să mă pună la cheltuială.

A început să crape pe la ea termostatul, ceva etrier, discuri, plăcuțe șamd. Iar pentru că încă nu pot merge cu bicicleta la țară, am reorientat bugetul către mașina. Am început să repar la ea și totul pare că nu se mai termină.

E al naibii de frustrant. Așa că până la urmă am luat o bicicletă, departe de ceea ce voiam eu, de la un prieten. Încă nu i-am plătit, că oricum nu aveam cu ce. E un fel de bicicletă de oraș, la mâna a doua. Iar azi am ieșit pentru prima oară prin Suceava. N-a fost rău, dar se vede lipsa de mișcare din ultima vreme.

Dar poate pe la vară voi reuși să fac și ceea ce mi-am propus inițial.