O scurtă poveste despre bani
Una dintre amintirile pe care le am de la de grădiniță este o poveste pe care cred că nu o voi uita niciodată. Nu mă prea pricep la spus povești așa că vă rog să mă scuzați înainte de a începe să o citiți.
Cică era o dată un tată care a dorit să ofere fiului său o lecție de viață. Aceasta era despre bani și pentru că fiul era ceva de genul băiatul lui tata și lucra la buzunarul lui tati, tatăl a hotărât să-l pună să câștige primii săi bani.
Pentru că munca e grea, băiatu` a mers la mă-sa pentru a-i cere bani iar aceasta i-a dat. După ce s-a văzut cu banii în buzunar, a mers la ta-su să-i arate primii săi bani câștigați. Cunoscându-l, tatăl său a luat banii și i-a aruncat în foc zicându-i că banii nu sunt munciți de el. Păgubitul a protestat însă nu a avut de ales și a fost trimis iar să câștige primii săi bani.
Din nou, acesta a ales să ceară bani unei rude iar experiența cu tatăl său s-a repetat. Banii au fost aruncați în foc iar fiul a fost trimis să câștige primii săi bani.
Văzând că nu-i merge, a decis că ar trebui să încerce și șmecheria asta numită muncă. A făcut el ce-a făcut și a reușit să câștige primii săi bani munciți. Bucuros, a venit iar la ta-su să-i arate primii săi bani însă acesta i-a aruncat iarăși în foc. De data aceasta însă fiul nu a putut suporta și a sărit să scoată banii din foc astfel încât s-a cam ars pe la degete. Așa a reușit fiul să învețe adevărata valoare a banilor.
Și cam așa e, atunci când îți cumperi un obiect din banii tăi, altfel îl vei aprecia fie el oricât de mic. De asemenea nici nu te vei îndura să dai banii pe prostii atunci când sunt câștigați de tine. Oare câte persoane ar avea nevoie de această lecție? Câți copii de bani gata?
6 comentarii
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Hai că o zic aici pe scurt (tot poveste).
Era odată un om care trăia într-un sat din România. De mic, era pasionat să învețe lucruri noi așa că în scurtă vreme a ajuns să lucreze în străinătate pe bani buni. Totuși, nu a uitat niciodată de unde a plecat și ori de câte ori venea în satul său natal dădea o petrecere sponsorizată 100% de el și câte 100 de euro la fiecare sătean.
După un timp, lucrurile s-au îngreunat. Câștiga în continuare binișor, dar apăruse un copil în viața lui. Copilul crescuse și era vremea să meargă la facultate. Iar în străinătate studiile nu sunt tocmai ieftine. Așa că a început să cheltuiască mulți bani pe studiile copilului.
Când s-a întors în sat, petrecerea anuală sponsorizată de el era deja tradiție. La fel și suta de euro pentru fiecare sătean. A făcut petrecerea cum se cuvine, dar nu a mai avut să dea câte 100 de euro la săteni.
A ținut un discurs:
– Dragi săteni! Acum am și eu un copil care merge la facultate. Studiile sunt scumpe și e mai greu cu banii. Așa că după cei 20 de ani în care am avut grijă ca să primiți la fiecare petrecere câte 100 de euro, puterile nu mă mai țin să ofer atât. Drept urmare, veți primi fiecare câte 50 de euro din partea mea.
Mulțimea forfotea, iar lumea începea să vorbească pe la colțuri aruncând următoarea remarcă:
– Uite bă ce nesimțit! Ăsta își trimite copilul la facultate pe banii noștri!
Facerea de bine e f*tere de mamă.
Vorbă din popor.*
Lol :)).
Ştiu şi eu povestea aia Adi, tot de la grădiniţă. :d
Povestea este „Banul muncit” de Alexandru Mitru.