Îmi permit să fiu patriot… pe 3 decembrie

Pe 1 decembrie am ezitat cât mai mult să stau pe Facebook. Iar asta pentru că erau prea multe postări patriotice dar și cu postări de genul „ninge”. Nu știu cum, dar anul ăsta s-au nimerit să fie în același timp. Culmea culmilor.

Și nu că nu-s patriot, ba chiar că-s cel mai al dracului dintre toți. Iar asta pentru că nu dau vina pe țară pentru fiecare problemă pe care o am, ci îmi permit să acuz poporul, sau chiar să mă acuz pe mine. Și chiar mi-ar plăcea să văd românii că le pasă mai des de țara lor, acolo unde s-au născut, însă ne permitem să fim romantici 2 zile pe an, iar o dată suntem patrioți. Atât putem.

Până acum îmi permiteam fie să postez câte ceva despre România frumoasă (pentru că e) ori să mă leg de ipocriți. Și zic asta, mă refer la ultima parte, pentru că peste 70% din patrioții de pe 1 decembrie, ar pleca în Germania pe 2 decembrie dacă ar avea avionul gratis. Desigur, dacă nu i-ar durea stomacul de la fasolea primită gratis, ori dacă n-ar fi mahmuri de la tulburel. Anul ăsta am zis să aștept până trece sentimentul patriotic și periodic.

Gândisem articolul ăsta pentru zilele ce or veni după. Mi-ar plăcea să văd românii că le pasă de țara lor și după 1 decembrie, sau înainte. Mi-ar plăcea să văd oameni cu inițiativă, care încearcă să facă ceva pentru țară. Măcar oameni care să iasă la vot. Chiar dacă se votează pe 11 decembrie, și e frig, că e iarnă.

Eu însă îndrăznesc să fiu patriot pe 3 decembrie de exemplu. Sau pe 25 mai. Sau pe 11 august. Sau în orice altă zi. Iar asta pentru că știu că România are valori ce merită promovate mai mult, locuri ce merită păstrate mai bine, sau tradiții ce nu merită să moară. Gen de sărbătorile de iarnă. Preferăm însă tradițiile de afară.

Apropo, melodia asta n-am prea văzut-o pe Facebook pe 1. Oare nu se leagă mesajul cu dorința?