Evoluția satului românesc. Se poate?

Îmi place aerul – cât de cât – curat, natura, verdele, motiv pentru care momentan locuiesc la țară. Îmi place viața la curte, să pot sta cât mai mult timp afară, doar că această bucurie de a profita de toate bunătățile naturii are și consecințe. Nu prea ai facilități, dacă le pot numi așa.

Cel mai aprobiat bancomat e la vreo 25 de km. Cel mai apropiat Petrom, că de acolo alimentez eu, e la 45 km. Mai aproape ar fi Socar, tot la vreo 25 km. Un market mai mare tot la 25. Cluburi, terase, socializare șamd șamd, tot la distanță mare. Iar distanța nu ar fi o problemă dacă drumurile ar fi ok. Dar nu-s deloc. Am DJ 294 pe care trebuie să-l suport, iar DJ 294 îți ucide mașina repede și sigur.

Unele sate par să mai evolueze măcar puțin. În afară de acele proiecte prin care, din ce văd la TV, își trag unii banii, mai apare câte un teren sintetic, se modernizează școlile șamd. Totuși, fără infrastructură nu vor apărea prea multe locuri de muncă, iar lumea tot în agricultură va lucra. Nu că ar fi o rușine, ci pentru că e multă bătaie de joc. E prost plătit totul, plus că au apărut firmele mari care au cumpărat toate pământurile și sunt lucrate în mod industrial. Iar restul sunt la ajutor social.

Dar până nu se fac drumurile… nu cred că are satul românesc vreo șansă.