Despre un altfel de moment
De ceva timp încerc să evoluez și să mă dezvolt în acest mediu al www-ului însă mi se pare că nu reușesc decât să stau pe loc. Simt că acest blog a rămas și el pe loc, nu observ nicio schimbare în bine. Nu mă simt mai bun chiar dacă mi-am propus asta. Deocamdată cred că nu e decât just another wordpress site pe care încerc să postez zilnic conținut nu prea strălucit, că dacă ar fi fost strălucit altfel ar sta treaba.
Cel mai nasol sentiment este acela de a te simți neputincios. Nu îmi place să mă plâng, ba chiar urăsc asta însă chiar simt că fac pasul pe loc. Cea mai bună întrebare în astfel de momente este cum aș putea rezolva această problemă? însă nu îi găsesc răspunsul chiar dacă îl caut de foarte mult timp.
Încerc să mă dezvolt atât eu cât și blogul, de fapt nu vorbim despre două lucruri ci despre unul singur. Pentru că blogul ăsta mă reprezintă, eu sunt blogul ăsta iar blogul ăsta mă definește cel mai bine. Totuși, de ceva timp simt că nu am nimic de zis iar asta mă doboară. Nu că aș avea gânduri să renunț, că nu renunț prea ușor la lucrurile care îmi plac și la care țin, însă mă demotivează iar eu sunt al naibii de ușor de demotivat și al naibii de greu de motivat.
Cred că nu trece zi fără să mă gândesc măcar o zi ce să mai fac, să vin cu ceva nou, să fiu original, unic șamd. Ziua însă trece iar eu în cel mai bun caz postez un articol despre dilemele mele care nu cred că ar conta prea mult. Și totuși postez pentru că uneori simt nevoia de a o face, acesta fiind unul din motivele pentru care am continuat să scriu pe blog.
Totuși nu îmi place deloc ideea de a fi un simplu blogger și mai rău e că nu găsesc nicio idee pentru a evolua, pentru a-mi schimba statutul.
Of, dileme! Îmi place însă să cred că, postând aici, voi găsi un umăr de sprijin pentru momentele mai puțin bune, de aceea am și postat. Știu că printre cei care mă citesc sunt și oameni pe care mă pot baza oricând pentru un sfat, o părere șamd.
23 comentarii
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Ai un cititor fidel, deci ai progresat. In rest si mie mi se pare ca blogul meu sta pe loc.
E un sentiment foarte urât.
Te bucuri de cititori fideli, de prezența zilnică a unor oameni ce apreciază perseverența ta și dau și un share cuvintelor care-ți ilustrează uneori ironia, alteori timiditatea ori umorul, toate atât de specifice. Spre ce perfecțiune tinzi defapt? Unde vrei să ajungi? E bine ceea ce faci. Eu chiar cred și susțin asta. Și poate o schimbare ar grăbi procesul de evoluție. Poți veni cu ceva nou pentru cititorii tai. Știi bine că mai ai calități de care nu te folosești.
Mersi frumos !
Şi eu sînt un cititor fidel. E adevărat că nu prea am comentat pe acest blog, pentru că mi-a plăcut ce am citit şi nu am simţit nevoia să mă bag în seamă. Prefer poziţia de cealaltă parte a baricadei, mai comfortabilă, adică din poziţia de commentator, sau de cârcotaş, sau de critic, sau de veşnic nemulţumit. Pentru că de comentat e uşor – de scris articole e mai greu, este o muncă pe care nu mulţi o apreciază, şi o vorba aruncată ca şi comentariu ajunge să doară. Nu de puţine ori mi-am exprimat părerile, de cele mai multe ori în mod critic şi foarte critic: dacă este ceva ce nu suport, aceea este prostia (cred că am alergie la aşa ceva). Dar asta se întîmplă pe alte saituri, pe alte bloguri. Nu este cazul pentru AdrianBolocan.ro ! şi asta o spun cît se poate de sincer. Apreciez tenacitatea de care dai dovadă, continuând să scrii pe blog. Ai ajuns la un stadiu de frământări, de căutări şi de regăsiri, iar eu consider că este un lucru bun, este chiar un lucru extraordinar, pentru că dacă nu ai fi scris, nu ai fi ajuns pînă aici ! Se întâmplă şi marilor scriitori să ajungă în momente de lipsă de inspiraţie: continuând să caute muza inspiraţiei, ei încep să caute răspunsuri la întrebările ce nu mai contenesc, caută introspectiv în infinitatea universului lor imaginar – vine apoi un moment de iluminare, regăsindu-se pe ei înşişi, revenind apoi înapoi pe pământ(!) cu energii noi şi cu idei extraordinare. Eu cred că cel mai important este să faci ce-ţi place, să contiunui să faci ce-ţi place, să ai încredere în forţele tale ! Şi sînt sigur că vei găsi noi oportunităţi de a continua blogul. Şi nu uita: ŞFORŢA E CU NOI !!!
Mulțumesc tare mult, astfel de comentarii mă ajută foarte mult. 😀
La fel si aici. Ideea sta in felul urmator la mine: daca nu postez cateva zile…imi pierd din „talent” si chef, sau ceva.
Parerea mea este ca te pricepi la ceea ce faci si sper sa reusesti pana la urma. Ti-am dat add pe facebook. As vrea sa discut ceva cu tine despre o posibila colaborare pe afiliere nisa fashion.
Mersi tare mult. Ce nume ai pe Facebook? Că nu văd niciun Dan. 😀
Cunosc foarte bine sentimentul, din păcate, și l-am experimentat de multe ori. Iar eu nu am decât cinci luni de blogging în spate, iar cititori fideli – nici unul. Deci tu ai un avantaj 🙂 Norocul meu că am destule eseuri și poezii scrise de mult și postez câte unul când nu am inspirație, chiar dacă am sentimentul că trișez :)) Am trecut peste blocajul ăsta de multe ori și singura concluzie la care am ajuns este că… trece și asta dacă ai răbdare și nu te gândești prea mult la problemă. E stresant să simți că vorbești (scrii) singur, dar prin asta au trecut și geniile :)) Nu știu dacă ai înțeles ceva sau dacă ți-am fost de vreun folos, dar eu am avut intenții bune 🙂
Nu prea îmi permit să dau sfaturi, dar te văd așa debusolat și mă gândesc că nu muști dacă îmi dau cu părerea (ca una care a făcut cunoștință cu ”blocajul scriitorilor”): fii mai relaxat și nu îți forța limitele. Chiar și cei mai buni trec prin asta, toți avem momente în care nimic din ce scriem nu ne place, ne blocăm, avem senzația că dăm înapoi, nu doar că stăm pe loc, etc. Chiar dacă nu scrii în fiecare zi, noi tot te iubim 🙂 Scrie orice îți trece prin cap, orice simți, atunci când simți. În cazul meu a funcționat. Succes și… inspirație 🙂
Ai avea un cititor fidel dacă ți-ai posta și link-ul către blog când lași câte un comentariu. Ce pot să zic, mersi tare mult de comentariu, mă ajută. 😀
Mă bucur că te-am putut ajuta. Să-ți spun drept, nu mi-a trecut prin cap să postez și link-ul, dar nu asta era ideea… Spuneam doar că tu ai cititori care te apreciază chiar și când nu te apreciezi tu. Eu oricum am creat blogul mai mult în joacă, să-mi demonstrez că pot și că nu-l șterg după maxim două luni, cum fac de obicei 🙂 Încă nu am renunțat și, chiar dacă unora nu le place, mie îmi place și asta contează – să-ți placă ție rezultatul muncii tale și să fii încântat de rezultat. Nu te mai stresa, chiar dacă ți se pare că scrii numai prostii… și chiar dacă ar fi așa uneori, le scrii frumos 🙂
Haha, un blog cu prostii scrise frumos :)) ar trebui să pun ăsta ca slogan. Oricum, după cum ziceam, atunci când comentezi lasă și link-ul către blog, te poate ajuta enorm de mult.
Cred că pe blogul meu sunt mai multe prostii, dar îți las ție sloganul :)) Dacă ție ți se pare că scrii prostii, oricum n-aș reuși să te conving că nu-i așa, și oricum a fost o metaforă, că mai sunt și poetă din când în când. Uite că de data asta am lăsat și link către blogul meu plin de prostii :))
Un început bun! :))
Un blog nu crește de pe o zi pe alta… în plus, e Facebook-ul inamicul numărul 1. Oamenii sunt acolo, nu mai sunt pe net, pe bloguri…
Visam și eu să fiu onliner, să trăiesc din asta, dar nu. Offline e mai puțin stres, iar când vor veni responsabilitățile… va fi diferit.
Te vei gândi de 2 ori… dacă decizia ta a fost cea bună.
Venind de la cineva cu experiență, mă voi gândi mult la asta.
He, he, he…uite ca eu sunt mai sfatos. Presupun ca talentul scriitoresc a aparut si la tine prin clasele primare, mergi si cauta un caiet din vremea aia si o sa vezi cat ai evoluat.O sa ai si subiect….Eu, in vacanta de vara….clasica compunere.
Hm, nici nu cred că le mai am :)).
Nu știu dacă în bloggingul făcut cu pasiune exista regres sau progres, ci mai degrabă faci ceea ce dorești, când dorești, și nu aștepți nimic în schimb. Însă dacă vrei să faci din așa ceva un soi de antreprenoriat, ei bine în acest caz, axează-te mai mult pe cel de cărți, sau altceva care îți aduce bani.
Mersi tare mult de sfat.
Cred ca primul lucru pe care trebuie sa-l faci pentru a putea sa iti dai seama daca evoluezi, stagnezi sau regresezi este sa iti definesti criteriile succesului. Traiesc exclusiv din online ca sa zic asa de vreo zece ani (la care putem sa mai adaugam cativa in care a fost la stadiul de pasiune / second job), timp in care am fost implicat intr-o multitudine de proiecte si iti pot spune cu certitudine ca nu exista un criteriu unic, universal valabil.
La o extrema, au fost siteuri unde scopul principal l-a reprezentat profitul… unde nu ma interesa foarte mult calitatea continutului, ci doar cantitatea… pagini multe, optimizate, menite sa atraga trafic (si ulterior clickuri pe linkuri affiliate sau adsense) – un exemplu de site (defunct astazi) care avea un trafic de jumatate de milion de vizitatori unici pe luna: http://www.bogdanepureanu.ro/temp/ga.jpg
La cealalta extrema, au fost siteuri care nu au avut absolut nici un rol comercial, unde scopul era doar sa creez continut de calitate care sa reziste peste ani sau sa creeze o comunitate.
Profit, trafic, vizitatori unici, vizitatori fideli, notorietate, popularitate, branding sau doar satisfactia de a sti ca ajuti pe cineva … toate sunt ok… dar e important sa stii ce urmaresti si sa iei deciziile corecte in directia respectiva… pentru ca doar atunci vei putea sa iti compari evolutia in timp, in momentul in care vei fi stabilit criteriile.
Un alt sfat pe care indraznesc sa ti-l dau e sa incerci sa-ti definesti o nisa si sa te tii de ea – atunci cand amesteci articole tehnice cu articole personale, codimentate cu cateva articole publicitare pe ici pe colo (am vazut ca e un serviciu care il oferi), lucrurile devin deja ciudate…
Oricum, indiferent ce ai alege, eu iti urez multa bafta!
Mersi tare mult de sfaturi. Am eu ceva idei în capul meu însă momentan sunt la stagiul de planificare.