Am făcut două scaune tip șezlong pentru grădină
Ori de câte ori merg la țară, petrec cea mai mare parte a timpului în aer liber. Din păcate temperaturile nu permit asta, dar probabil că și somnul ar fi avut loc tot în exterior.
După o zi cu multă muncă fizică, obișnuim să petrecem seara tot prin curte, la un mic foc de tabără, savurând câte un pahar cu cine știe ce licoare miraculoasă – bere sau vin – ascultând muzică la radio, discutând despre ziua care a trecut și făcând planuri pentru a doua zi.
Eu foloseam un scaun de tipul ăsta așa că era nevoie de ceva asemănător și pentru Ștefania. Cum aveam deja câteva modele descoperite și salvate pe Pinterest, mi-am găsit curajul să mă apuc de treabă.
Mai întâi am tăiat la jumătate niște scânduri, crezând că va fi necesar un cadru mai serios, scândura fiind doar de 2/2.5 cm grosime. Acestea le-am folosit pentru a realiza cadrul pentru șezut respectiv spătarul.
Fiind curios dacă mi-a ieșit ce trebuie, am atașat rapid câteva resturi de scânduri pentru șezut și spătar, iar apoi i-am făcut proba. M-am bucurat destul de mult să văd că rezistă și că oferă o poziție confortabilă.
Încurajat de „succesul” avut cu prototipul inițial, a doua zi m-am apucat să construiesc un scaun așa… mai ca la carte. Nu am mai folosit două șipci pentru cadre, ci am zis să fac economie și să testez dacă există suficientă rezistența cu o singură scândură.
De data aceasta am lucrat mai serios la scaun, în ideea că am folosit doar scândură bună, pe care am șlefuit-o și căreia i-am rotunjit canturile. Capetele cadrelor au fost tăiate la unghi de 45 de grade iar îmbinările le-am făcut mai bine, folosind un burghiu pentru a găuri lemnul iar mai apoi am pus negresele, astfel încât lemnul să nu crape.
De altfel, pe al doilea l-am făcut o idee mai mic dar sunt de părere că spătarul putea fi, totuși, cu 5 cm mai mare. Făcându-l pe al 2-lea, mi-am dat seama că aș putea îmbunătăți câteva lucruri.
De exemplu, trebuie să îmi iau neapărat un burghiu cu zencuitor astfel încât negresele să intre mai frumos în lemn.
Urmează să fie date cu lac și presupun că vor arăta foarte bine. Ar trebui să fac 4-6 astfel de scaune, care să fie așezate în jurul focarului iar la final mă gândesc că acel loc va arăta destul de bine.
De asemenea, ar fi necesar un decupaj la șezut, astfel încât să poată fi realizată mai ușor îmbinarea celor două cadre. Scaunele sunt pliabile, nu trebui să uit asta.
Amuzant a fost faptul că uitasem să montez o șipcă, cea care are rolul de contră, iar la prima probă m-am prăbușit în iarbă. De altfel, cred că ar fi util ca în punctele unde există presiune să pun ceva lemn mai solid, astfel încât să nu apară probleme.
Sper ca la al 6-lea scaun, ultimul pe care îl fac pentru curtea noastră, să ajung la perfecțiune. De altfel, va trebui să fac câteva și pentru ai mei, pentru că vor să le pună pe terasă.
Ar fi util să fac anumite cotiere sau chiar o măsuță care să poată fi atașată între două scaune. Prin urmare, e de muncă!
Recunosc că satisfacția reușitei a fost la cote înalte la final de zi. De aici și entuziasmul de a face mai multe, care să arate tot mai bine.
De altfel, după ce l-am finalizat pe al doilea, primul arăta destul de urât, așa că l-am refăcut înlocuind scândurile din demolări cu șipci din lemn mai aspectuoase.
Probabil că voi actualiza articolul imediat după ce le dau cu lac, atunci când sigur vor arăta mult mai bine.
