Toată lumea e sfântă
Sunt pline mijloacele de transport în comun de babe care nu pot sta o stație sau două în picioare, care te înjură de-ți vine să plângi dacă nu le dai locul, dar care fac 10 ture de biserică în genunchi, în 5 minute. Doar de încălzire, cu pauze de lumânare.
Sunt pline bisericile de babe și țațe care abia așteaptă să arunce cu vreo cruce în tine în caz că n-ai respectat nu știu ce tradiție.
Sunt pline rețelele de socializare de piți sau băieți de bani gata cu icoane la copertă și poze-n chiloți la profil.
Sunt pline rețelele de socializare de oameni ai lui Dumnezeu care dau share la poze cu familii sărace, cu citate marca Tony Poptamaș despre credință și despre ce înseamnă bunătatea, dar care nu au făcut un bine în viața lor. Nu au oferit din suflet unui om sărac – nu că aș încuraja acest tip de bunătate – nu au donat nimic, niciodată, iar dacă au făcut-o, au postat mai întâi pe Facebook.
E plină țara de oameni care mor de foame că e secetă, că nu se face și care se roagă să fie mai bine, dar nici măcar unul dintre ei nu își pune niște irigații. Nu ia inițiativă, ci așteaptă să pice de sus.
E plină țara de oameni care vorbesc de bunătate și de suflet bun dar de fapt sunt doar niște egoiști iar în loc să se bucure de bucuria altora, le-ar da numai în cap cu toată bucuria, pentru că de ce să le meargă altora așa bine?
E plină țara de fete cuminți, care și-ar vinde și ultima picătură de sânge din corp doar pentru o plimbare cu bemveu, iar atunci când își iau șutul în cur bine-meritat, le pălește credința.
E plină țara de oameni care urăsc, fără motiv adesea, (nu că ura ar putea fi justificată printr-un motiv anume) alți oameni, dar care duminica vorbesc despre cât de greșit e să urăști.
E plină țara de oameni care nu știu să-și scrie numele, a cărui obiectiv în fiecare zi e sticla de Mona, dar care-ți oferă lecții de credință.
Numai mizerii sfinte, iar dacă-ți permiți să fii un om bun, fără a venera vreun zeu, sau fără a te pune în genunchi pentru a părea sfânt, ești cel mai al dracului om.
Trageți voi concluziile.
Da, toți sunt sfinți… mi s-a umplut news feed-ul de icoane și rugăciuni, pe lângă care răsar niște preacuvioase poze cu botic sau în cucernicul port național alcătuit din chiloți cu ață-n fund… Sau texte motivaționale gen ”Sunt nimic fără Dumnezeu” postate de niște oameni care se consideră buricul pământului. Concluzia într-un singur cuvânt… ipocrizie.
Mda….
Uite de asta atunci cand vezi un om cazut jos pe strada e bine sa-i dai un picior zdravan asa preventiv ca sa prinda frica de tine pentru ca altfel dupa ce ai trecut o sa te atace pe la spate.
Bine zici…