Suntem buni numai de sărbători?

Unul din motivele pentru care nu îmi prea mai plac sărbătorile este acela că, peste noapte, toată lumea parcă e mai bună, mai evlavioasă și mai nu știu cum, doar pentru că e nu știu ce sărbătoare în calendar.

De Sfântul Valentin toată lumea oferă flori și toți sunt romantici, iar de Crăciun și de Paște sunt toți cuprinși de credință și de bunătate, ceea ce al naibii de penibil. De exemplu mă uitam aseară la biserică (da, am fost, șoc, șoc, șoc!) și vedeam cum persoanele care de obicei au un caracter egal cu 0, erau cele mai sfinte. Pe bune?!

Adică e nevoie oare de o zi anume pentru a fi buni, sau pentru a-i ura cuiva niște cuvinte frumoase, fie ele copiate de pe internet, sau putem face asta oricând?

De aceea mi se pare că, în general, sărbătorile aduc cu ele și ceva falsitate, iar vina nu e a sărbătorilor în sine, ci a celor care doresc să își facă o imagine bună așa că trimit tot felul de mesaje scrise de ei la vrăjeală sau copiate de pe internet (că e mai simplu doar), care mai apoi ajung la toată lista, ca un mail d-ăla tip spam.

Așadar, dragi enoriași plini de credință, bunătate și alte chestii d-astea care nu prea vă caracterizează de obicei, dacă tot vreți să fiți sfinți, nu o faceți numai de sărbători, ci în fiecare zi. Pentru că un om bun urează cuvinte frumoase atunci când simte, nu pentru că pur și simplu așa se poartă de sărbători.