Știm când să spunem STOP?

Unele lucruri parcă sunt atât de greu de spus sau de făcut. Ne este greu să spunem ce ne deranjează și continuăm să facem același lucru zilnic chiar dacă nu ne place. Ne este greu și să renunțăm la unii oameni sau chiar la un loc de muncă doar pentru că ne-am obișnuit să îi avem în viața noastră. Dar de ce să nu spunem stop atunci când chiar nu mai merge?

Preferăm să îndurăm și să tot încercăm facem ceva cumva numai să iasă bine chiar dacă acest lucru este departe de a se întâmpla. Amânăm să apăsăm pe stop de la o zi la alta, pentru totodeauna. Și totuși, de ce nu luăm atitudine?

Totuși de ce are rost să insistăm asupra unui lucru care nu se va întâmpla niciodată? Ce rost are să facem același lucru mereu chiar dacă nu ne face plăcere. Sau ce rost are să tragem de unii oameni dacă ei merg într-o direcție diferită față de a noastră?

Așadar, hai să punem piciorul în prag atunci când simțim nevoia de a o face, să apăsăm naibii butonul ăla roșu pe care scrie stop atunci când vedem că ceva nu e așa cum ar trebui să fie. De ce să ne fie frică de faptul că am putea lua atitudine? De ce să nu coborâm cu o stație înainte de destinație? Ce avem de pierdut?