Românii și patriotismul. O lecție de la Facebook

Mă deranjează foarte multe lucruri la oameni însă nu aș fi crezut vreodată că mă voi lua vreodată de patriotismul românilor. Și totuși se pare că Facebook cu gestul lor de a introduce o funcție prin care îți poți arăta solidaritatea față de Franța după ce au avut loc mai mult de atentate a reușit să trezească noi „protestatari și genii” ai poporului nostru drag, că oare ce ne-am face noi fără ei?

Păi pentru Colectiv de ce nu au fost adăugate poze? Străinilor le-a păsat?

În primul rând ar trebui să spun că Bulgaria a declarat doliu național imediat după tragedia de la noi iar presa din întreaga lume a scris despre asta, într-o notă tristă desigur. Și totuși cei de la Facebook nu au pus o imagine pentru noi, nesimțire sau ce?

Nu știu dacă asta e cel mai important. Să ne întrecem oare în tragedii să vedem care aduce noi opțiuni pe Facebook? Sincer nici nu mi-aș fi dorit să existe ocazia introducerii unei astfel de funcții, doar că românii sunt desigur revoltați pe faptul că francezii au o poză cu steagul iar noi nu. Și mă întreb, atâta timp de ce nu v-ați pus o poză, singuri că nu e greu, cu steagul României? Și oare poate fi comparat un accident cu un atentat?

La Colectiv nu a fost chiar crimă cu sânge rece, în mod direct mă refer. La Colectiv nu a venit nimeni cu arma să tragă în tineri și nici cu benzină nu a aruncat nimeni. A fost un accident în urma căruia au murit foarte mulți oameni. Genul acela de accident în care o mașină își pierde controlul și se izbește de un stâlp, iar 4 suflete se sting. Facebook ar trebui deci să adauge o funcție pentru asta, nu?

Lăsând însă Facebook deoparte. Am primit ajutor din toată Europa atât cu bani, doctori, spitale cât și suport moral atunci când a fost tragedia care încă nu s-a stins. Asta de ce nu ați observat?

Patrioți la mâna a doua

Și mă amuză enorm faptul că acum toți s-au trezit brusc patrioți. Cum să pună ei steagul Franței, nu e mai bun al României? Sunt genul acela de persoane care își bagă piciorul în România și o dă dracului oricând au posibilitatea și pleacă să muncească în Germania, Anglia sau chiar Franța, dar asta nu înseamnă o problemă.

Sunt genul de patrioți care nu au nicio problemă să-și cumpere mașini de origine nemțească însă ar prefera să treacă deșertul pe jos numai să nu conducă o Dacie, că doar e românească. Cum să se înjosească să stea la semafor într-o Dacie în timp ce restul au Volkswagen?

Genul de patrioți care își petrec vacanțele prin Bulgaria în timp ce nu au vizitat nici măcar câteva zone de relief de pe la noi, nici o zonă turistică pentru care europenii stau la coadă. Pentru că la noi e nașpa, desigur.

Genul ăla de patrioți care de 1 Decembrie ies în stradă doar pentru a mânca fasole cu cârnați și pentru a bea vin fiert gratis, nu pentru a flutura steagul României pe care oricum nu îl au în casă, ci la poza de profil pe Facebook. Că doar e atât de importantă poza aia.

Și ce dacă au murit 128 de oameni? Și așa ne făceau țigani..

Zilele astea am trăit sentimentul că am pe Facebook numai teroriști. Atât de prost gândesc o mulțime de oameni, dacă pot fi numiți așa. Cum să fim solidari cu Franța pentru că au murit 128 de oameni nevinovați? Și așa ne făceau țigani, lasă să moară, meritau asta.

Oare cât de anormal mintal să fii să poți gândi așa? Și ce dacă nu prea ne aveau la suflet francezii? Asta înseamnă că noi nu putem fi mai presus și să le dovedim faptul că nu suntem chiar așa de ai dracului precum au dat dovadă unii de-ai noștri la ei în țară. Sau poate că ar fi mai bun un război, nu?

Când văd toate astea, nici nu mă mai gândesc că va putea veni al III-lea Război Mondial sau Sfârșitul Lumii, că pare că a venit deja. Atât de rău gândim.

patriotism

Distribuie articolul:

5 comentarii

  1. Ce mi-e clar mie e ca într-un război fiecare ar fi pe cont propriu, nu ai unde să vezi umanitate. Zilele acestea am rămas nu de puține ori cu gura căscată: „nu-mi pare rău de ce s-a întâmplat ca erau sataniști”, ” dacă ar fi murit vreo 50 de manelisti mi-ar fi părut bine”, „ce dacă au murit atâția francezi ca oricum ei își băteau joc de noi”.
    Cred ca le urla neuronii în cap la cât sunt de nefolosiți.

  2. Dincolo de tragicele evenimente se ascunde caracterul de mîrlănie, care odată evenimentele trecute, rămîne la suprafaţă şi nu poate fi aoperita de nici un alt sentiment. Mentalitatea şi prejudecăţile faţă de alte popoare sînt adînc înrădăcinate în minţile înguste. La cinci secunde după ce a lăsat o floare şi a vărsat o lacrimă, e în stare să te ia la rost ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Rămîn sentimentele, rămîn amintirile, din ce în ce mai şterse, pînă ce nu mai rămîne nimic.
    Abia atunci tristeţea îşi face simţită prezenţa, o tristeţe apăsătoare, grea… multă linişte în jur… prea multă linişte…

  3. Wow! Te-a inspirat articolul meu sau azi gândim la fel? :)) Glumesc, cred că multă lume gândește asta, dar puțini o spun.
    Felicitări pentru articol, e unul din puținele articole pertinente pe care le-am citit în ultimele două săptămâni, iar finalul e cum nu se poate mai bun. Ai dreptate, nu culoarea pozei de profil e importantă, oricum în câteva zile se schimbă, și decât un selfie cu botic (scuze, botik, să mă exprim și pe înțelesul altora) prefer să văd orice steag, din orice țară.
    P.S. Mai e puțin până la 1 decembrie. Sunt curioasă dacă va avea cineva drapelul la profil sau până atunci le piere cheful să mai fie patrioți :))

    • O să-l pună, dar doar pentru o zi. Și nu fiindcă ar urla dragostea pentru țară în ei, ci ca așa-i la modă. E efectul de turmă.
      Patriotismul și umanitatea sunt aspecte lipsă a societății din care facem parte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.