Reședința mea de vară e la țară

Așa zice o melodie cunoscută de-a lui Mircea Baniciu. Și tot la fel este și în cazul meu.

Dacă tot am început să lucrez de acasă, jobul îmi permite să lucrez de oriunde m-aș afla. Laptop să am și conexiune la internet, indiferent de tipul ei. Cum norocul face ca ori de câte ori se nimerește weekendul de venit la țară plouă, zilele acestea am zis să-mi mut biroul în curte, ca să profit din plin de temperaturile plăcute de afară.

Nu de alta, dar sâmbătă se strică vremea și nu aș fi putut face prea multe. Iar ca să stau în casă, nu merită să bat un drum de aproape 100 km.

Am crescut pe aici și pot spune că viața rurală mi-a intrat oarecum în sânge. Dacă ei s-au mutat, am insistat ca locuința unde am crescut să rămână acolo, că tot erau planuri de vânzare.

Mi-am amenajat acolo un grătar care încă nu e gata, peste care urmează a fi construit ceva foișor micuț. Cumva, planul meu e să obțin o curte cât mai verde și mai relaxantă. Despre casă nu aș putea vorbi prea mult. E veche, nici vorbă de renovare. Ar trebui dată jos și construită alta, dar nu sunt banii necesari pentru a povesti mai mult pe această temă.

Am pus flori, ar trebui să recondiționez leagănul care s-a cam înnegrit din nu știu ce motive. O fi fost prea verde lemnul de salcâm, oare? Am adus și niște pomi, să fie umbră la nevoie și ar trebui să pun bazele unui gard viu. Încă nu știu din ce anume să îl fac, astfel încât să fie ieftin. Am câteva opțiuni precum liliacul sau ceva floare agățătoare căreia nu știu cum îi zice. `oi vedea!

De pe meleaguri cu verdeață, vă transmit salutări!