Nu mai bine ne uităm la tenis?

Înainte de toate eu nu înțeleg cum s-a făcut clasamentul ăla în care România e pe locul 7. Suntem acolo datorită suporterițelor care sunt mai interesante decât ceea ce se întâmplă pe teren sau a fost făcut pe baza luptelor dintre proprii suporteri, care ar putea fi în doar câțiva ani pe acolo pe unde a fost și Bute odată?

Oare cât trebuie să ne mai facem de râs până vom înțelege că fotbalul nu e punctul nostru forte? Câte iconițe mai trebuie pupate și câte rugăciuni mai trebuie închinate? Dar de ce tot atâta efort atâta timp cât suntem buni la altceva. De exemplu la tenis.

În aproape fiecare turneu Simona Halep ajunge în finală și de foarte multe ori o și câștigă. Numai să nu pice cu Serena Williams. În fiecare astfel de turneu Simona duce numele și steagul României departe, iar noi suferim după două meciuri în care nu suntem în stare să dăm un gol unor echipe care ar trebui să fie ușor de bătut pentru o echipă situată pe locul 7 în lume, nu?

De asemenea echipa noastră de rugby merge mai de fiecare dată la mondiale, ceea ce echipa de fotbal nu o va face prea curând.

Hai să ne uităm la ceva unde chiar vedem ceva. Performanță. De exemplu la tenis, sau la rugby. Și sunt sigur că mai există sporturi la care suntem buni însă noi nu știm asta. Pentru că ne uităm la fotbal.