Nu aș fi crezut că mă voi bucura atât de mult de alergare

Concursul de la Poiana Stampei a lăsat ceva urme. Traseul cu iarbă destul de mare, dar și solul moale în general au creat multă presiune pe musculatura picioarelor, iar asta deoarece totul se simțea instabil. A fost un stres continuu pe toți cei aproape 10 km, așa că urmările nu au întârziat să apară. După cursă, picioarele au durut destul de rău, iar mai apoi durerea de la piciorul drept a fost prezentă câteva zile bune.

Nu numai că nu am mai putut să alerg o perioadă de mai bine de o săptămână, dar chiar și mersul a durut pe alocuri. Recunosc, am fost destul de îngrijorat, temându-mă că ar putea fi ceva serios. Totuși, durerea dispărea la mers mai lung, așa că au existat motive de optimism.

Au fost nici mai mult, nici mai puțin de 10 zile de pauză, timp în care am încercat să solicit picioarele cât mai puțin. M-am bucurat doar de plimbări și de o singură drumeție prin pădure, iar piciorul s-a prezentat mereu în condiții optime.

M-am pornit cu emoții la prima alergare după ceva timp, dar nu înainte să încerc o încălzire acasă, ceea ce nu prea obișnuiam să fac. Recunosc, mi-a fost destul de teamă să îmi pun adidașii și să ies, deoarece mă gândeam că, dacă va continua să existe durere, pauza va fi mai lungă și totodată va fi nevoie să renunț la ideea de a participa la Run Iași, probabil ultimul concurs de anul acesta. Va fi pe 1 noiembrie. Ghiciți voi orașul.

Deși vremea nu părea deloc prietenoasă cu ideea de a ieși la alergat, nu am avut stare și am pornit către o cursă ușoară. Am alergat prin oraș, până în zona de agrement și înapoi, ceea ce înseamnă o distanță de aproximativ 7.5 km. Alergare ușoară, ritm de 6 min/km, iar durerea de la piciorul drept nu s-a simțit.

Sigur, picioarele dor în general, dar sunt convins că greutatea încă e o problemă. Probabil că e loc de upgrade și la încălțăminte, dar vedem ce putem face în perioada următoare. Cert e că din noiembrie voi mai încerca un heirup de aproape două luni, să accelerez puțin arderea kilogramelor. Picioarele îmi cer asta și totodată răbdarea se pierde.

Aș vrea să ajung, în sfârșit, în punctul în care obiectivele să fie altele. Cu un ritm de 2-3 kg date jos pe lună, ar trebui să fie bine la primăvară. Trebuie doar să maximizez motivația, ceea ce cred că voi reuși. Aștept ziua de luni, ca să fie ca la carte.

Revenind la alergat, zău că tare bine s-a simțit. Recunosc, „accidentarea” a venit într-un moment potrivit, dacă pot spune așa. Vremea oricum a fost proastă, iar de muncă la PC a fost destulă, așa că pauza a prins bine. Nu știu cum le-aș fi făcut pe toate. De altfel, probabil că voi face în așa fel încât să reduc puțin volumul în perioada următoare.

Nu cred că e tocmai bine să solicit corpul atât de mult. Ajung să neglijez altele și astfel, pe termen lung, pot apărea consecințe. Așadar, din noiembrie dăm restart, după o lună cu multe zile de pauză.

Nu aș fi crezut că o să mă bucur atât de mult de alergare, dar pare că m-a prins destul de mult activitatea asta și sunt foarte recunoscător că se întâmplă.