Mi-am pus gard viu din laur englezesc
Încă de când am refăcut gardurile de la casa părintească, în mintea mea bine întipărită dorința de a planta gard viu. De aceea nu am mizat pe cine știe ce gard, ci am mers strict pe plasă bordurată, tocmai în ideea că în viitor va exista un gard viu care va masca, într-o oarecare măsură, întregul gard.
Cu toate acestea, deși au trecut ani buni de când am construit gardul, abia de curând am reușit să plantez gard viu, mizând pe laurul englezesc.
De ce am ezitat atât?
Dacă ar fi să plantez gard viu peste tot, ar fi peste 120 de metri liniari, așa că și costurile sunt pe măsură. Am tot analizat diverse opțiuni, iar majoritatea erau exagerat de scumpe.
Prin urmare, ușor-ușor îmi luasem gândul de la ideea de gard viu, după ce am analizat nenumărate opțiuni. Așa că, de-a lungul gardului am plantat flori, ceea ce mi-a îngreunat puțin munca de astăzi.
De curând, un prieten mi-a povestit că are de gând să își comande gard viu din laur englezesc, iar asta a reaprins dorința de „vreau și eu”. Am început iar să mă documentez cât se poate de mult pe acest subiect, am citit tot ce se putea citi, am găsit toate ofertele care erau disponibile și am optat pentru… cea mai accesibilă ofertă.
Mai precis, am plătit 6 lei pentru firul de Laur Englezesc, fiind de dimensiuni foarte reduse. Mai precis, are cam 5 – 10 cm un fir, dar mi-am asumat cumva să plătesc mai puțin acum și să aștept un an doi mai mult să crească.
A fost poate cel mai bun exemplu al zicalei: timpul costă bani.
Am luat 74 fire de laur englezesc și 26 de photinia fraseri red robin, pentru că în mintea mea pare fain să intercalez plantele pentru a obține un efect mai interesant, o coloristică atractivă. Am mers câte 10 metri cu laur englezesc, apoi vreo 2 metri cu photinia fraseri și tot așa. Ce va ieși… vom vedea!
De ce laur englezesc?
În primul rând, pentru că are o creștere rapidă. Cică în condiții optime ar trebui să crească 50-60 cm pe an, ceea ce înseamnă că în 3-4 ani deja voi avea un gard viu destul de eficient.
Totodată, pare un soi destul de rezistent, mai deloc pretențios. Ba chiar am văzut că anumite țări au interzis laurul englezesc, pentru că ar fi invaziv. Sigur, asta nu mă încântă numaidecât, dar sunt sigur totuși că 100 de metri de gard viu nu vor afecta atât de mult flora locală. Ori cel puțin sper! Totodată, dat fiind caracterul său „invaziv”, asta înseamnă că este destul de rezistent.
Am văzut la cineva un astfel de gard și arată minunat. Crește destul de mult ca înălțime și asigură o intimitate aproape perfectă, ceea ce e și cerința mea principală de la gardul viu.
Rămâne verde și în sezonul rece, așa că atunci când totul e monoton, o pată de culoare poate fi destul de utilă pentru moral.
Nu mai știu acum ce alte opțiuni aș fi avut, dar cel mai probabil că este alegerea cea mai accesibilă din punct de vedere al costurilor.
În plus, se poate planta oricând, așa că eu l-am pus în iunie. A fost un argument în plus, pentru că dacă aș fi lăsat pe toamnă, cine știe dacă aș mai fi reușit eu să plantez gard viu?
Frunzele arată bine, aspectul general este foarte plăcut atât timp cât este corect îngrijit și tuns, așa că ar putea ieși ceva frumos.
Cum se plantează laurul englezesc?
Cunoscut și ca dafinul sălbatic, modul de plantare al laurului englezesc este destul de simplu. Eu unul l-am plantat la o distanță de 50 cm, pentru a obține un gard viu cât se poate de dens. De altfel, din câte am văzut la acel gard viu care m-a inspirat, la fel a procedat și persoana respectivă.
Se poate pune chiar și mai des, dar nu știu dacă este necesar.
Am început prin a săpa gropile, la vreo 30-40 cm adâncime, chiar dacă planta nu poate fi îngropată atât, fiind fire destul de mărunte. E util ca solul să fie afânat, astfel încât rădăcinile să se dezvolte mai bine.
Am pus câte puțin nisip în fiecare groapă, pentru ca apa să circule ușor, dar și câte o mână de mraniță, astfel încât solul să fie bogat. Am pus apă în fiecare groapă, am făcut mocirlă, iar apoi am plantat fiecare plantă. La final, le-am udat câte puțin pe fiecare și am finalizat cu un „Doamne ajută să crească!”.
A durat câteva ore bune totul, iar asta deoarece am avut de mutat câțiva bujori și alte flori. De altfel, lalelele vor trebui mutate și ele, dar asta vom face, cel mai probabil, în perioada de toamnă și în primăvară, după ce vor înflori.
Au rămas câteva fire, pe care le-am pus la ghiveci și le păstrez ca rezervă, în cazul în care anumite plante nu se vor prinde. După plantare, doar un butaș de laur englezesc arăta mai ofilit, așa că l-am înlocuit.
Voi încerca să îi ud frecvent, astfel încât să se bucure de o dezvoltare rapidă. Vă țin la curent, oricum, așa că dacă vă interesează să aflați cum se prezintă gardul meu viu din laur englezesc după ceva timp de la plantare, mai reveniți pe aici, că sigur vor fi și alte materiale.
