Vreau de mult timp să alerg, dar greutatea nu mi-a permis să fac asta din păcate. Culmea, a fost necesar să slăbesc, ca să pot face mișcare. Încă sunt de părere că am forțat puțin debutul meu în lumea celor care aleargă, greutatea fiind încă destul de ridicată, dar suportă picioarele mele… au suportat atâtea până acum, am încredere că încă mai duc.
Sunt multe motive pentru care m-am apucat de alergat. În primul rând, voiam o alternativă pentru mersul la sală. În mod special pentru zilele în care nu am chef de sală. Totodată, vreau ceva care să mă mențină activ și atunci când voi ajunge la greutatea propusă. Mai mult decât atât, pare a fi o terapie destul de bună. E mișto să îți demonstrezi ție că poți.
Cred că alergatul mă poate ajuta să cunosc și oameni faini și totodată vreau experiențe noi. În plus, nu am fost niciodată bun la vreun sport anume. Am două mâini stângi, iar alergatul e unul dintre sporturile pe care îl pot practica. Nu știu dacă sunt bun la asta și nici măcar dacă vreau să fiu. Vreau doar să alerg și cam atât.
Pentru ca monotonia să nu apară prea curând, am decis să merg la nivelul următor, așa că tocmai m-am înscris la prima cursă de alergare. Evenimentul se numește Maratonul Dragomirnei, iar eu am ales Cursa Populară, de 6 km.
Am oscilat mult între 6 și 10 km, dar totuși, la momentul înscrierii nu mă simțeam chiar atât de pregătit, ținând cont că va fi și o oarecare diferență de nivel. Mai mult decât atât, cine mă grăbește? E mai bine să cresc distanța treptat, odată cu experiența
Între timp, cursa de 6 km a devenit de 4 km. Cumva mi se pare puțin, dar aștept să văd cum e pe teren. Nu am alergat la deal până acum, așa că sunt tare curios.
Abia aștept să văd cum va fi atmosfera, cum se va simți vibe-ul de concurs. Mă interesează doar să finalizez cursa și să nu fiu ultimul. Totuși, sunt destul de competitiv, iar în inima competiției, e destul de probabil să trag mai mult decât îmi propun la linia de start.
Va fi pe 12 septembrie, așa că îmi puteți ține pumnii. Revin eu cu detalii după.