Escrocul de pe Tinder
Că tot l-am văzut lăudat printre cei din bula mea de pe Facebook, am zis să-i dau o șansă. Părea un documentar interesant, de actualitate, așa că m-a făcut curios destul de rapid.
M-a dezamăgit destul de mult începutul care, după 20 de minute, mi-a dat cu somn. Așa se face că am avut nevoie de două zile să văd filmul. Bine, de prin minutul 30 sau 40 devine mai captivant și te stârnește suficient încât să rămâi în fața ecranului până la final.
Filmul se învârte în jurul unui anume Simon Leviev și a victimelor sale culese de pe Tinder. Tipul are un mod de acționare destul de smart. Face o impresie grozavă la început, leagă relații cu cele care-i cad în plasă pe Tinder și totodată le impresionează cu situația sa financiară.
Apoi, în momentul oportun acesta se dă victimă a unor probleme cu ceva dușmani, așa că le cere bani împrumut.
Schema e, pe cât pare de simplă, pe atât de complexă o găsesc eu. Cert este că dacă vei vedea filmul pe Netflix, sigur vei ajunge la concluzia la care am ajuns și eu: nu e prost tipul.
Totodată, filmul trage un semnal de alarmă în legătură cu încrederea pe care le-o oferim celor cunoscuți în online. Să sperăm că, după ce îl vor vedea, tot mai multe persoane se vor trezi câtuși de puțin la realitate.
Filmul a prins foarte bine la public și a fost chiar pe primul loc în cele mai vizionate filme de pe Netflix în România.
