De ce nu ne bucurăm de binele altora?
Nu vreau să fiu un guru al dezvoltării personale, dar țin de la o zi la alta să am o atitudine pozitivă, deoarece știu că e sănătos atât pentru minte cât și pentru suflet. Așa am ajuns să mă întreb de ce oare nu ne bucurăm de binele altora?
Deseori se întâmplă ca unei persoane pur și simplu să îi meargă bine. Fie că are noroc și câștigă ceva concurs, sau poate că a avut o idee de business bună și astfel se bucură de succes, sunt foarte multe persoane care pur și simplu îl invidiază, în sensul rău al cuvântului. (nu că ar exista unul bun)
În primul rând, nu cred că frustrarea te ajută cu ceva, ci chiar îți înrăutățește starea de spirit. În timp ce dacă te-ai bucura pentru binele altora, cu siguranță te vei simți mai ok. Doar că nu înțeleg de ce unii țin totuși să fie invidioși.
Totuși, dacă ești pozitiv și te bucuri de bucuria celui de lângă tine, vei reuși cu siguranță să te poți bucura și de propriile succese curând. Totul doar cu o mentalitate pozitivă.
6 comentarii
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Frustrarea, invidia, mânia te pot îmbolnăvi inclusiv fizic. Sunt stări sufletești toxice. Faptul ca esti invidios denota slăbiciune sufletească, numită boală sufletească. Există tratament: iubirea fata de semeni.
Pentru ca… sa moara capra vecinului. Cine nu se bucura inseamna ca nu e prieten adevarat.
Așa o fi?
Aici e ceva gen:
„Sa moara capra vecinului, bai tata!, cand noi n-avem nici macar pe cine pune capra”
Nu neg, poate și eu sunt din când în când invidios, dar de cele mai multe ori sunt curios, cum a reușit X să facă Y, etc.. apoi încerc să învăț din ce-a făcut X.
Așa e cel mai constructiv.