Într-un articol anterior vă povesteam că îmi place să experimentez cu inteligența artificială și că, din când în când, dezvolt mici aplicații doar de dragul de a învăța ceva nou.
Dacă mă urmăriți pe Instagram, probabil ați observat că în ultima perioadă postez aproape zilnic câte o fotografie peste care apare un număr. Este numărul zilelor active. La început le numeam „zile de sport”, însă am schimbat denumirea în „zile active”, pentru că mi se pare că descrie mai bine ceea ce încerc să construiesc.
Nu am planuri mărețe cu această aplicație. Nu vreau să o lansez și nici nu urmăresc să strâng aprecieri pe rețelele sociale. Am făcut-o în primul rând pentru mine. Este un mod prin care îmi țin evidența progresului și, în același timp, o metodă prin care mă motivez să nu întrerup seria.
Datorită ei am realizat că am adunat deja peste 60 de zile active. Cele mai multe dintre ele înseamnă antrenamente la sală.
Cred că am intrat deja în a treia lună de abonament la sala la care merg după ce m-am mutat și pot spune că este cea mai lungă perioadă din viața mea în care am reușit să transform mersul la sală într-un obicei.
Da, am făcut sport și înainte. Așa cum spuneam și în articolul despre cele 20 de kilograme pierdute, în perioada ianuarie-martie lucrurile au fost destul de haotice. Mergeam când și când, fără un program clar și fără consecvență. De aceea nici nu mai vreau să contabilizez perioada aceea.
Pentru mine, adevăratul început a fost pe 15 martie. Atunci am decis că nu mai vreau să depind de chef sau de motivație.
Acum, culmea, merg într-o perioadă excelentă pentru sală. Vara, sălile sunt aproape goale. Îmi amintesc că în primăvară erau zile în care abia găseai un dulap liber la vestiar. Acum este liniște și parcă totul este mai relaxat.
Dar, de fapt, despre altceva voiam să scriu.
Cred că cea mai mare provocare nu este să mergi la sală atunci când ai chef. Asta poate face aproape oricine.
Greu este să mergi atunci când nu ai chef.
Sunt zile în care te uiți în oglindă și vezi rezultate. Sau urci pe cântar și observi că ai mai dat jos un kilogram. Ori ai un antrenament excelent, ai energie, ai forță și parcă ai mai putea face încă cinci exerciții.
Dar există și reversul.
Sunt zile în care ești obosit. Zile în care ai avut o zi proastă. Zile în care plouă și ai prefera să stai acasă. Sau, dimpotrivă, este o vreme atât de frumoasă încât ai merge oriunde altundeva, numai la sală nu.
Exact în acele zile se construiește disciplina.
Recunosc că sunt antrenamente în care nu am deloc energie. Încep primul exercițiu și îmi dau seama că nu este ziua mea. În loc să forțez inutil, mă adaptez. Poate fac doar cardio. Poate stau doar o oră. Poate termin mai repede decât mi-am propus.
Dar plec acasă mulțumit.
Pentru că am bifat încă o zi.
Și, sincer, acelea sunt zilele de care sunt cel mai mândru. Nu cele în care totul merge perfect, ci cele în care aș fi avut toate motivele să renunț și totuși am ales să mă ridic din pat și să merg.
Cred că tocmai aceste zile fac diferența pe termen lung. Dacă treci peste ele, inevitabil vin din nou și zilele bune. Iar când privești în urmă, nu mai contează că ai avut câteva antrenamente slabe. Contează că nu ai întrerupt drumul.
Poate tocmai de aceea am făcut și aplicația aceea. Nu pentru că am nevoie de validare, ci pentru că am nevoie de un mic impuls în fiecare zi. Un motiv în plus să continui.
Iar dacă, pe lângă faptul că mă ajută pe mine, reușește să convingă măcar o singură persoană să fie puțin mai activă, atunci consider că și-a îndeplinit scopul.