Cum am ajuns aici?
Am înțeles, oarecum, succesul pe care l-a avut Georgescu la alegerile anulate, fiind un candidat care părea că vine de nicăieri, acel „om nou” pe care cu toții îl așteptăm în politică, chiar dacă ulterior descopeream cu toții – sau mă rog, cei care erau dispuși să descopere – că nu era deloc nou, ci dimpotrivă, avea deja o patină groasă a politicii și a trecutului deloc lăudabil.
Am trecut peste toate acestea și am înțeles iluzia CG, pentru că fiecare dintre noi avem nemulțumiri și neajunsuri, iar toate acestea ne îndeamnă la decizii mai puți radicale uneori. A fost o iluzie ușor de adoptat, însă jur că nu înțeleg de unde atâta naivitate în rândul celor care au ales – din motive doar de ei știute, dar probabil că bine argumentate – să îl voteze pe GS.
Nu este deloc un om nou, astfel încât să presupună o schimbare. Partidul său este deja de aproximativ 5 ani în parlament, timp în care nu a reușit să se facă remarcat cu o activitate parlamentară benefică țării, propunând legi și inițiative care să producă acea schimbare pe care strigă că o vor, ci mai degrabă cu circ, scandal și live-uri.
Asta ne dorim, oare, și în viitor? Așa să fie viitorul României: scandal, agresiuni, jigniri, violență și live-uri pe TikTok?
Mi-e greu, sau chiar imposibil, să înțeleg cum a reușit să profite de nemulțumirile (bine justificate, nu mai încape îndoială) românilor de pretutindeni, iar asta doar pentru a câștiga ceea ce pare că își dorește cel mai mult: putere.
Atacurile împotriva presei și umilirea acesteia în nenumărate rânduri ar trebui să ne ridice semne de întrebare. Sigur, calitatea presei e așa cum este, însă același domn candidat nu pare să fie „jignit” de lipsa de verticalitate a postului său preferat, acolo unde este gâdilat și periat. Ba chiar apar atacuri la persoană, atât din partea susținătorilor, cât și din partea celui care visează la fotoliul de președinte.
Nu mai zic de nenumăratele ieșiri avute de-a lungul timpului. Nu sunt toate acestea, oare, aspecte care ar trebui să ne ridice semne de întrebare? Așa zisele „red flags”.
Poate că nu suntem în cea mai bună situație, însă atunci când îți ia foc casa, nu aprinzi și gardul. Așa ar trebui să ne gândim la alegerea pe care urmează să o facem în weekend.
Să-i punem pe foaie, să trecem în dreptul fiecăruia plusurile și minusurile. Să nu cădem în capcana știrilor false, pentru că e plin internetul de ele. Și totodată, mai ales pentru cei mai în vârstă, să votăm gândindu-ne la viitorul celor tineri, al copiilor. Poate că ar fi un semn de o responsabilitate imensă să-i întrebăm: „Pe cine vreți voi? Noi am tot ales și pare că am ales prost atât de mulți ani.” Dar oare orgoliul și mentalitatea de „lasă că știu eu mai bine, nu mă înveți tu pe mine” pot fi învinse?
Nu mi-am propus să schimb votul cuiva. Nu cred că am puterea asta. Dar m-aș bucura nespus dacă aș pune măcar o persoană pe gânduri, ori dacă aș convinge o persoană să iasă la vot.
Să învățăm din trecut și mai ales din alegerile proaste pe care le-am făcut de-a lungul timpului, iar de data aceasta să ne facem treaba bine!
Doamne ajută!
