Ce să faci cu frunzele care cad din copaci toamna?
Știu sigur o metodă care nu reprezintă o soluție: nu le da foc. Nu știu de când e moda asta cu strânsul frunzelor toamna, pentru a le arde mai apoi, însă de câteva zile nu prea te mai poți plimba fericit prin sate, că e plin de fum.
Am crescut la țară și, din câte țin eu minte, nimeni nu dădea foc frunzelor care cădeau toamna. Sigur, se ardeau gunoaiele și încă se mai face asta, însă nu și frunzele copacilor.
Se măturau în stânga și-n dreapta, dacă ajungeau pe vreun trotuar, dar cam atât. Natura știa mai bine ce are de făcut cu ele, iar prin primăvară, după ce dispărea zăpada, nici frunze ruginii nu prea mai erau.
Acum, în schimb, de când curțile au fost acoperite de betoane și fel de fel de pavaje, toamna e de muncă. Fiecare gospodar adună frunzele, pentru a le arde. Am văzut și oameni care le adună în saci și le scot la poartă, pentru a fi ridicate de mașina de gunoi. Asta da, poate fi o soluție, dacă tot îți displac frunzele atât de mult, însă nu le da foc!
Lasă-le acolo, pentru că devin un îngrășământ grozav. Nu de alta, dar cine strânge oare frunzele de prin păduri? Nimeni, nu? Oare nu și de asta e solul atât de bogat pe acolo, unde natura își face de cap, cum știe ea mai bine?
Ori poți amenaja într-un colț al grădinii un loc în care să faci compost. Aduni acolo frunze și alte resturi vegetale, iar peste ani vei avea un îngrășământ minunat pentru flori, legume și alte plante.
În cazul în care totuși nu vrei să faci asta, le poți arunca undeva în natură. Sunt sigur că nu se va supăra nimeni. Du-le în pădure, știe ea ce are de făcut cu frunzele uscate.
Orice ai face, numai nu le arde în zadar. Poate că le pui într-un tocător de resturi vegetale, pentru a produce combustibil pentru centrală. Nu se bucură natura, dar măcar nu e fără folos.
Atât de mult să încurce frunzele astea și sunt eu prea inocent? N-aș crede.
15 comentarii
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Multi nu stiu dar frunzele sunt foarte ok pentru pamant si poate de aia le aduna fara sa stie ce proprietati minunate au frunzele pentru sol
Eu ador frunzele căzute. Dacă aș putea, mi-aș face o mică pădure în curte doar ca să am frunze pe jos la toamnă. 🙂
Știu, știu.
Să le lași acolo unde cad… mai puțin cu frunzele de nuc care e mai bine să le arzi.
Fac rău? Nuci nu am avut prin curte. Am pus eu vreo 3 în ultimii ani dar încă sunt mici, abia anul ăsta am mâncat prima nucă din ei.
Conțin mult iod și dacă rămân și se încorporează în sol nu mai crește decât iarba pe-acolo… sub nuc nu-i o problemă dar dacă le ia vântul și le duce unde grădinărești nu e tocmai în regulă.
Bănuiam că iodul ar fi de vină. O să am în vedere peste 10 ani când cresc nucii.
eu le strang, le duc in gradina intr-un colt si bum.. peste ceva timp ele nu mai sunt pentru ca se descompun si ce mai fac ele acolo.. insa am cativa vecini ce ma afuma rau in perioada asta
așa da, responsabil! în ce zonă?
langa Focsani 😀
bun vinul pe acolo.
Le-am strâns grămadă, pus în saci și la gunoi, că erau de nuc.
Asta cu frunzele de nuc chiar nu o știam. Omul cât trăiește învață, e clar.
Eu le adun periodic ca altfel imi strica gazonul. Am incercat sa le compostez anul trecut, dar am esuat. Dupa vreo doua sau trei luni nu s-a intamplat nimic cu ele, chiar daca le amestecasem eu si cu ceva gazon tuns si ceva coji de legume si fructe. N-am mai avut rabdare si am incarcat tot si am dus la parcul de reciclare. Anul asta, atat iarba cat si frunzele le-am bagat direct in sacii pentru resturi vegetale si la 2 saptamani trece masina si ii ridica. Trebuie doar sa faci totul cu o zi inainte, ca altfel se strica sacii. Sunt din hartie si au doar 2 sau 3 straturi. Eu fac totul in weekend, dar stochez vegetatia taiata si frunzele, iarba etc intr-un sac foarte mare de plastic, iar apoi cu o seara pana sa vina masina, scot totul in drum cu sacii corecti. Nu mai mult de 15kg per sac si trebuie legati cu sfoara naturala, nu din plastic sau scoci.
Țară civilizată, așa da.
Durează mult să obții compost, din câte știu, nu e mereu răbdare.