Când mai spunem „bravo”?
Sunt pasionat de poezie încă de prin liceu și de multe ori mi se întâmpla să scriu câte ceva într-un word pe care ori îl abandonam printre documentele din PC și apoi uitam de el, ștergându-l la instalarea unui nou sistem de operare, ori îl ștergeam chiar eu imediat după.
Totuși, la un moment dat am prins puțin curaj așa că am început să le public pe un blog. Am avut apoi iar nevoie de curaj pentru a le da share pe profilul meu de Facebook, iar după ce am făcut asta am primit primele feedback-uri pozitive, adică mesaje gen „bravo, îmi place”.
Imediat după ce am primit mesajele astea am simțit că e chiar fain ceea ce fac eu, așa că am mai scris, am mai publicat și am mai dat share, în limita inspirației care uneori apare iar alteori nu. Și totuși, probabil că dacă nu ar fi fost oamenii care să zică acel bravo, nu aș mai fi publicat ceva pe blogul ăla, cel puțin nu poezie.
Astfel mi-am dat seama că ar trebui să oferim mai des feedback-uri pozitive oricând avem ocazia, deoarece pentru cei din jurul nostru un astfel de bravo poate însemna foarte mult. Poate chiar să încurajeze un om să continue să facă ceea ce îi place. Poate să fie chiar acel semn pe care îl aștepta, care îi arată că ceea ce face nu e chiar în zadar.
Din acest motiv ar trebui să spunem mai des bravo. Pentru că e ușor să critici munca unui om, e ușor să găsești defecte, dar pare mult mai greu pentru unii să zică niște cuvinte frumoase, precum e bravo.
7 comentarii
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Bravo, m-ai atins exact în punctul sensibil! Cât despre poezie, un singur lucru vreau să critic: sunt prea puține 😀
Tot apar, de la primul bravo. 😀 Mersi pentru susținere.
Da, exact, sunt prea puține. Deși ți-am citit ultimul post dimineață, tot am mai intrat de două ori, doar așa, de siguranță. Fiindcă atunci când văd un titlu nou, am un sentiment fain. Pentru care, din tot sufletul, meriți un „BRAVO!”
Mersi frumos, Mirabela! 😀
Şi din partea mea ai un Bravo bine-meritat !
Aş dori să evit momentan cuvintele de laudă (pe care oricum le meriţi cu prisosinţă din partea mea) pentru că îmi place stilul liber al poeziilor, îmi place că ai depăşit primele emoţii ale publicării şi de asemenea îmi place să mai citesc şi alte poezii !
Şi cum nu este disponibil un buton pentru inspiraţie(!), părerea mea este să mai îţi acorzi timp şi în momentele de relaxare să laşi frîu liber gîndurilor să zburde printre miracole… apoi cu îngăduinţă să aşezi frumoasele imagini în cuvinte potrivite: bucuria ta va fi şi bucuria noastră, a celor care citesc şi care te apreciază, mai mult sau poate mai puţin.
Iar cu timpul vei vedea că cei ce vor citi versurile te vor aprecia.
Mersi tare mult. Tare fain cum lasă comentarii la acest articol oamenii care m-au încurajat mereu. 😀
Bravo si de la mine!
Intradevar munca/un anume efort, nu prea mai e rasplatita prin cuvinte.
Un lucru pe care il fac tot timpul si de cele mai multe ori, feedback nu primesc:
Daca sunt in aproprierea unei usi si apare o persoana de sex feminin, deschid usa si acord prioritate, in cam 30% din cazuri mi se multumeste, de cele mai multe ori mi se raspunde cu o privire nepasatoare.
De fapt gestul acesta il manifest indiferent de sex si procentul este acelasi.
Nu mai zic de persoanele invarsta care nu mai stiu de multumesc, stiu doar sa se planga de generatiile noi.
Exista si exceptii desigur!