Brusc, Pokemon Go a devenit cea mai mare problemă a societății
De fiecare dată când apare câte o isterie d-asta cum a stârnit Pokemon GO, oamenii se împart în trei categorii: cei care sunt cuprinși de isterie, cei pe care-i doare undeva de isteria respectivă și cei care se revoltă și blamează isteria. Așa e și cu Pokemon GO.
Văd tot mai multe postări ale persoanelor care se văd deranjate de acest joc. Tot mai multă lume au găsit țapul ispășitor și se descarcă pe el pentru fiecare problemă a lumii. Brusc, un simplu joc care pur și simplu a prins bine la public, a devenit principala problemă a societății. Mai mult decât atât, acesta ar fi după mintea unora chiar ceva mai mult mai grav, gen cineva cucerește lumea prin acest joc.
Pokemon GO face oamenii să uite de viața de familie. Pokemon GO face ca oamenii să uite de adevăratele lucruri importante.
De fapt, e un simplu joc, care a prins bine. Atât. Da, e adevărat că unii exagerează. Au existat și victime. Dar câți n-au murit pentru că încercau să-și facă un selfie pentru a-l pune pe Facebook? Facebook de ce nu e blamat? Sau oare câți jucători de LOL și CS:GO există în lumea asta, care petrec ore în șir în fața calculatorului, uneori dând cu pumnii de sar toate butoanele. Cu ce e mai grav Pokemon GO?
Cu nimic, cred eu. E pur și simplu frustrarea unora la mijloc și dorința de a părea speciali, cu opinie, pe când de fapt ei se leagă de un joc banal, care e și amuzant. Nu am văzut oamenii ăia plantând un pom. Nu am văzut oamenii ăia adoptând un câine. Nu am văzut oamenii ăia făcând nimic bun, ci doar blamând și încercând să pară interesanți pe Facebook, ducând însă către penibil.
Ar trebui mai degrabă să vedem adevăratele probleme ale acestei țări, pentru că Pokemon GO nu este deloc una din ele. Ar trebui să vedem defrișările, corupția și manipularea pe care o fac alții, nu dorința oamenilor mari de a retrăi copilăria printr-un simplu joc, pentru că nu e nimic mai mult. Nu va cuceri nimeni lumea cu Pokemon GO, sunt sigur.
Dacă sunt și specimene care au picat de pe stânci căutând pokemoni, asta nu înseamnă că ar fi vina jocului sau că toți jucătorii ar fi la fel. Generalizarea e cea mai mare prostie pe care o poți face. La fel de bine există jucători de genul eșuați în cazul oricărui joc, iar dacă aș sta să caut știri despre astfel de incidente, cu siguranță aș găsi o mulțime. Dar nu le vedem. Asta pentru că facem din țânțar harmăsar, iar problemele adevărate sunt tratate cu ignoranță.
6 comentarii
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Pokemon-mania o ajuns acuma material de studiu pentru psihiatri şi chiar şi pentru doctorii de la urgenţe: unii pentru dereglările cronice cvasi-ireversibile suferite de pokemonişti, ceialalţi cu fracturi şi alte coaste rupte datorate deselor căzături în canale neacoperite, şanţuri sau chiar prăpăstii. Nebunie în toată regula.
Pentru pokemonişti, adică idioţii ceia care aleargă dupe pokemoni, se recomandă să citească sfaturile esenţiale pentru supravieţuirea în căutările lor acerbe dupe aceste năstruşnice animăluţe, sînt sfătuiţi să aibe în rucsac apă pentru hidratare, atît personală cît şi a pokemonilor(!), mîncare şi pentru ei şi deci şi pentru pokemoni, eventual o plasă de prins fluturi adaptată pentru pokemoni, apoi este esenţial să aibe o frînghie lungă şi un megafon (pentru cazurile în care cad în canale sau în prăpăstii, şi dacă nu poa să strige, atunci să poată urla în megafon în neştire). Avîndu-se în vedere simţurile auditive extrem de sensibile ale pokemonilor, sînt absolut nerecomandate VuVuZeLele. Alte sfaturi şi secrete pentru căutarea, găsirea, educarea, creşterea valorii şi eventual de vînzare a pokemonilor se găsăşte pe interneţi o droaie de informaţii…
Pokemoni şi pokemonişti din toată lumea uniţi-vă !!!
(cred că e inutil să menţionez: comentariul meu reprezintă o zeflemea, adusă ca şi „omagiu” la adresa recentei dependenţe cronice, nou apărute…)
Eu unu. Am testat jocul. Nu m-a captivat mai deloc. Prefer sa dau o tura cu bicicleta seara sau sa ies cu nevastamea la un suc decat sa caut pokemoni.
Eu sunt de partea aia cu revoltații. Dar să ne înțelegem, nu am nimic cu cei care se joacă acest joc. Până la urmă și eu mă joc SIMS. Problema e că unii nu știu ce înseamnă echilibrul. Am și scris despre asta pe blog. Când ești atât de obsedat de joc încât nici nu observi că era să te calce mașina pentru că ai trecut pe roșu sau când începi să plângi că ai scăpat pokemonu’ cred că trebuie să îți dea de gândit.
Mda. Nu e de vină jocul, ci jucătorul. 😀
Pokemon GO e fiul lui Hitler.
Eu credeam că-i tacsu` :o.