Zău că îmi rezervasem timpul necesar pentru a scrie aceste rânduri pe 31, dar se lucra pe aici, iar eu nu știam dacă scriu în zadar sau nu. Prin urmare, am amânat, și iată-ne pe 2.
Cei mai vechi de pe aici știu bine că pe 31 e o zi specială aici pe blog. Nu numai că sărbătorim Limba Română, dar totodată se fac 13 ani de când am început să scriu. Este una dintre pasiunile la care țin mult, pasiune care pentru mulți ani a devenit job, ceea ce nu a fost neapărat sănătos.
Uneori sună ca un ideal să faci ceea ce îți place, dar cred că transformarea pasiunilor în sursă de venit poate fi destul de dăunătoare. Ori poate că nu am știut eu să gestionez treburile, habar nu am. Cert e că la un moment dat cred că a intervenit un burnout cu care mă mai lupt și acum ocazional.
Scrisul mi-a pus pâine și bere pe masă mulți ani, iar uneori răul se poate dovedi chiar benefic. În primăvară, după o perioadă în care oricum simțisem că trebuie să fac altceva și oferisem timp/energie/susținere într-o cu totul altă direcție, colaborările au picat, ceea ce mi se părea atunci o nenorocire. Acea nenorocire poate deveni azi ceva foarte pozitiv. Ușor-ușor mă voi reîmpăca cu scrisul și voi transforma tot ce a fost negativ în aspecte cât se poate de pozitive..
Am zilnic poftă de scris, mi-e dor să bat în tastatură și deschid cu entuziasm pc-ul. Deschid editorul, iar când mă trezesc cu degetele pe tastatură, dispar toate ideile, dispare energia, iar cea mai mare dorință e să dorm.
Totuși, pasiunea încă e aici, iar eu promit că nu o las să plece. În plus, acum sunt câteva idei pe care le am, suficiente pentru 4-5 zile cu articol zilnic. Știu sigur că dacă reușesc să leg două săptămâni de publicare articole în fiecare zi, nu mă mai opresc prea ușor.
Sunt 13 ani, habar nu am când au trecut. Știu că s-au schimbat o mulțime de lucruri în toți acești ani și sper că există evoluție, că nu i-am trăit degeaba.
Puteți da cu lamulțeaniu` în comentarii. Se mulțumește în avans!