Am făcut pâine la țest
Îmi place destul de mult ideea de a găti în aer liber, folosind metode care mai de care mai tradiționale. Prin urmare, ori de câte ori am ocazia de a experimenta un nou mod de a găti, nu zic pas!
Am construit un grătar ce este folosit de 2-3 ori în fiecare lună, cel puțin, am și sobă lângă el, care este utilizată și ea pentru a găti mâncăruri care necesită un timp mai îndelungat de gătire, ceaune din fontă și totodată cuptorul așteaptă și el să fie finalizat de ceva timp.
Știam de conceptul de țest de ceva timp, de pe YouTube, doar că nu eram foarte familiarizat cu acest mod de a găti, iar asta deoarece el este tradițional mai degrabă în Oltenia, nu și în Moldova.
Cu toate acestea, am avut ocazia de a intra în posesia unui astfel de țest din lut și desigur că am fost entuziasmat să îl descopăr!
Prin urmare, imediat ce a ajuns la mine am pregătit vatra și am început arderea țestului, care are nevoie de o pregătire specială înainte de a fi folosit pentru prima oară.
În final, a sosit și ziua cea mare: ziua în care puteam face prima pâine la țest. Mă rog, au fost trei pâini, mai ales că eram sigur că prima va dispărea destul de rapid.
Am frământat ca de obicei, folosind doar ingredientele de bază: făină, apă, sare și drojdie proaspătă. Imediat după frământare, am început să fac focul sub țest, pentru a-l încălzi suficient în timpul în care aluatul trebuia să crească.
Am făcut focul doar cu coceni de porumb – ciocălăi, după cum le zice pe la noi – și cred totuși că focul a fost puțin cam tare, asta pentru că au apărut anumite fisuri superficiale. Sper să nu devină o problemă cu timpul, dar poate că o fi o reacție normală a lutului. Cine știe?
După ce am ars țestul timp de 50-60 de minute, am pregătit pâinea clasic, lăsând-o să crească puțin după formare. Neavând roșii proaspete la îndemână, am uns pâinea cu suc de roșii, am cules niște busuioc proaspăt pe care l-am pus pe pâine, iar apoi totul a plecat sub țest. Cred că prima pâine a fost gata în aproximativ 20-25 de minute. Depinde foarte mult de preferințele pe care le ai, cât de coaptă vrei să fie.
Gustul este ceva deosebit, cum nu poate fi întâlnit la o pâine coaptă la cuptorul pe gaz sau electric. La următoarele pâini am mai făcut experimente, punând frunze de nuc pe vatră, iar astfel coaja nu a mai fost la fel de crocantă, o opțiune grozavă dacă nu vrei să pui presiune pe plombe.
Mai apoi, am pregătit și un pui la țest, dar despre el voi discuta probabil într-un alt articol, dat fiind faptul că se întunecase bine, așa că nu a mai fost timp suficient pentru poze.
Urmează să fac tot felul de experimente la el, dar voi reveni cu noi materiale ori de câte ori se întâmplă.
Țestul este de la www.testuripaine.com, în cazul în care vreți să experimentați și voi.
Nu știu cum e pe la tine dar pe la mine cocean sau strujan se spune la toată tulpina porumbului care iarna se poate da așa întregi la animale sau făcuți șișcă care e amestecată cu tărâțe și sfeclă furajeră, apoi după ce se omogenizează amestecul se toarnă apă caldă ca să nu se înece animalele cu ingredientele uscate.
Ciucălăul e ceea ce rămâne după ce dai jos boabele de pe știulete…
La noi sunt strujăni cei de care spui. Și cred că mai e o denumire, special pentru acei strujăni care rămân fără frunze nu mai pot fi oferiți la animale, ci doar pe foc. Ciocleji, parcă.
Ciucleji… da, da… doar că ăia nu ard decât dacă-i pui deoparte peste iarnă și se usucă, că au măduva umedă… fac mai mult fum… dar ciucălaii sunt la fel de buni ca lemnul de rășinoase… faci un grătar pe ciucălai…țâță de mâță…
Da ce bine arata pfuaiiiii
Mulțumesc frumos. 😀