Am în minte un obiectiv destul de îndrăzneț în ceea ce privește alergatul pentru anul acesta.
După cum am tot scris în ultima vreme, alergatul este una dintre activitățile care mă preocupă cel mai mult în această perioadă. Cumva, vreau să am o alternativă pentru sală. Știu sigur că vor exista zile în care nu voi avea chef să merg la sală și este foarte posibil să existe, la un moment dat, chiar și perioade în care să renunț la ea. În acele momente nu vreau însă să devin inactiv din punct de vedere sportiv.
Așa că încerc să-mi diversific activitățile, astfel încât să am mereu ceva de făcut.
Iar alergatul pare să mă prindă destul de bine.
Urmează să particip la prima mea cursă, cifrele cresc, greutatea scade și, cel puțin momentan, pare că totul decurge așa cum trebuie.
De altfel, mi-am făcut deja un plan pentru perioada următoare. La începutul lui 2027 vreau să particip la primul meu semimaraton. Ideal ar fi să găsesc o cursă organizată undeva prin apropiere, astfel încât să nu fie nevoie să mă deplasez foarte mult.
Dar, dacă tot vreau să alerg un semimaraton, nu vreau să ajung acolo nepregătit.
Așa că mi-am stabilit un obiectiv intermediar: 26 de kilometri până la finalul acestui an.
Mi-ar plăcea chiar să fac asta pe 31 decembrie. Ar fi o încheiere destul de potrivită pentru anul în care am început să alerg. Bineînțeles, dacă apar alte planuri, cursa se poate muta pe 30 decembrie sau chiar pe 1 ianuarie. Nu știu ce va fi peste câteva luni.
Știu însă că, undeva la final de 2026 sau început de 2027, vreau să înregistrez acest record.
Deocamdată, antrenamentele mele sunt mult mai cuminți. Alergări ușoare, de regulă între 5 și 8 kilometri, la un ritm de aproximativ 6 minute pe kilometru. În ritmul acesta, pulsul meu se învârte de obicei undeva între 130 și 140 de bătăi pe minut.
Și am început să observ ceva care mă bucură: de la un antrenament la altul, pulsul pare să scadă pentru același efort.
Din ceea ce am reușit să înțeleg până acum, este un semn bun și arată că organismul începe să se adapteze la efort.
Recunosc însă că mă frustrează puțin faptul că nu pot avea încă parte de alergări lungi.
Mie îmi place să depășesc recorduri.
Dacă am alergat 8 kilometri, vreau 9. Dacă am alergat 9, vreau 10. Dacă am ajuns la 10, evident că următorul obiectiv pare să fie 12.
În acest moment, 12 kilometri reprezintă recordul meu personal. Și, chiar dacă aș vrea să mă arunc direct către distanțe mai mari, știu că nu ar fi cea mai bună idee. Corpul are nevoie de timp să se adapteze, mai ales că alergarea este o activitate relativ nouă pentru mine.
Așa că, pentru moment, construiesc încet.
Și o să povestesc aici despre cum decurg pregătirile pentru obiectivul acesta. Am vrut să dau startul seriei cu acest articol, mai ales că nici nu prea aveam idei și nu voiam să închei ziua fără să public ceva.
Până la urmă, pare că ușor-ușor se reface obiceiul de a scrie zilnic.
Iar alergatul va fi, cel mai probabil, un subiect de care vă veți mai lovi pe aici.
Vor urma antrenamente, kilometri, recorduri, probabil și zile mai proaste. Poate vor exista momente în care o să mă întreb de ce m-am apucat de asta. Dar obiectivul rămâne acolo.
26 de kilometri.
Dacă vă întrebați de unde vine cifra, este destul de simplu: are legătură cu anul.
2026.
Și da, deja am în minte și textul pentru postarea în care o să mă laud că am reușit. Pentru că, sincer, sunt destul de convins că o să reușesc.
Poate fac și un videoclip pe tema asta.
Dar până atunci mai sunt câteva luni, multe alergări și, sper eu, mulți kilometri.
Așa că stați aproape.
Ne citim cu următoarea actualizare din drumul către cei 26 de kilometri.