Tu trebuie să fii primul
S-a tras demult concluzia că atunci când ești prea bun, ești luat de prost și nu despre asta vreau să vorbesc în articolul următor, cu toate că e un început bun. Scriu articolul din proprie experiență, dacă pot spune asta și în acest caz, și spun că trebuie să ne punem mai întâi noi pe primul loc.
Sunt mulți oameni care dau totul doar pentru a-i face fericiți pe cei din jur, iar asta se dovedește a fi de cele mai multe ori o mare greșeală, deoarece puțini sunt cei care apreciază cu adevărat, iar atunci când poate faci o pauză doar pentru tine, ceilalți încep deja reproșurile.
De aceea ar trebui să ne punem mai des pe noi pe primul loc, pentru că dacă noi nu o facem, puțin probabil să o facă altcineva.
Uneori poate că tragem 10-11 ore pe zi pentru a îndeplini un anumit obiectiv, pentru a termina o anumită sarcină sau ceva de genul acesta, și vom vedea că nimeni nu va zice să iei o pauză, ci poate chiar vei mai primi niște taskuri suplimentare, doar pentru că nu poți spune nu.
Trebuie să ne prețuim mai mult. Să ne răsfățăm singuri din în când. Să ne luăm timp doar pentru noi.
Iar asta pentru că trăim doar o dată, iar la un moment dat vom trage concluzia pe la 30-40-50 de ani că am tras o viață pentru binele altora, și totuși nu vedem vreo mulțumire sau vreo satisfacție.
7 comentarii
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Unii oameni sunt nefericiţi pentru că încearcă să fie pe placul tuturor. Colegilor de serviciu, prietenilor, rudelor…lucru care e extrem de obositor. Primul om pe care trebuie să îl faci fericit eşti tu. Şi apoi restul.
Ai mare dreptate.
Mă bucur.
Spre surprinderea mea am ajuns sa lucrez cu o echipa, care de fiecare data cand lucrez in plus imi zice s-o las mai usor. Stiu ca pare de necrezut, dar unii oameni au si o cultura a muncii net superioara fata de ceea cu ce n-am obisnuit.
Așa da! Îmi place că vorbești despre lucrurile bune, astea merită promovate.
Am trecut prin asta si ai dreptate. Incercand sa fim placuti, sa nu fim respinsi si sa fim priviti ca ” oameni buni” ajungem sa uitam de noi si scopul existentei noastre. Viata ne apartine si e de datoria noastra sa ne pretuim pe noi insine, iar cand ne dam seama e uneori prea tarziu.
Aici intră și cei care nu pot spune niciodată ”NU”. Știi, uneori îi ajuți pe ceilalți mult mai mult printr-un refuz.