Problemele mele cu SGR și reciclarea

După cum ziceam nu demult, eu sunt foarte fericit cu ideea introducerii acestui sistem de garanție. Cu toate acestea, cred că am avut speranțe ceva cam mari. Așa că după ce am reciclat fix 161 de recipiente până acum, am adunat câteva impresii și, evident, anumite neplăceri.

Înainte de toate, visam că recipientele cu SGR vor fi vânate prin șanțuri mai ceva ca fierul vechi, dare se pare că s-au emancipat oamenii și nu mai aleargă după venituri ușor de obținut.

De asemenea, eram convins că nu se vor arunca la fel de ușor peturile, mai ales că au fost cu 50 de bani mai scumpe. În schimb, nu există plimbare în care să nu dau de 2-3 ambalaje la îndemână, cu siglă SGR.

Mă gândesc că în contextul în care au fost scumpiri mari în ultimii ani, oamenilor li se rupe de cei 0.50 de bani. Mai apoi, faptul că pe la sate nu se poate recicla e iarăși o problemă. De asemenea, nu se prea mai apleacă lumea pentru doar 50 de bani, ceea ce înseamnă că o ducem bine, nu?

Faptul că la țară nu se poate face reciclare pare că devine o problemă. Alor mei le cumpăr apă minerală, că deh, preferințele. Iar noi când mergem la țară cumpărăm apă plată la bidoane de 2 litri. Acum după o perioadă de aproape o săptămână petrecută pe meleaguri rurale, m-am întors cu 44 de sticle, care au ocupat întreg portbagajul.

Noroc că nu am avut bagaj sau pasageri, că nu m-aș fi descurcat cu spațiul.

Cele 161 de recipiente le-am reciclat în 8 tranșe. În 7 din 8 cazuri, aparatele de reciclat de la Carrefour au funcționat fără probleme. Astăzi însă unul era plin iar unul îmi dădea ceva eroare.

Cum nu aveam chef să mai ies la cumpărături săptămâna asta sau să fac un drum pentru a elibera portbagajul, am plecat la Auchan. Acolo nu au fost probleme.

Apoi, poate că nu ar fi rău ca sigla SGR să fie o idee mai mare, acolo unde există loc. Ai mei au probleme uneori în a descoperi sigla respectivă.

Cam atât deocamdată. Sper să nu apară și alte probleme, odată cu trecerea timpului.