M-am apucat să fac iaurt: Iaurtiera Biovita-YM10

Mi s-a recomandat de foarte mult timp să îmi cumpă

r iaurtieră, însă recomandarea mi-a intrat pe o ureche, iar mai apoi a ieșit pe cealaltă. Cu toate acestea, la un moment dat am luat un iaurt grecesc din LIDL, am făcut o prăjitură cu mere și iaurt, iar rezultatul a fost grozav. Acela a fost momentul în care am zis: de ce nu facem noi iaurt acasă?
Am căutat rapid pe internet să văd cam cât ajunge o iaurtieră, iar prețul m-a convins că merită! 150 de lei ajunge iaurtiera pe care am cumpărat-o eu: Biovita-YM10.
Sunt mai multe modele disponibile, dar Biovita îmi suna cunoscut. În plus, recenziile sunt foarte bune. Cumva, am ales să merg la sigur! Prețul este o idee mai mare dacă veți cumpăra aparatul de făcut iaurt de pe eMAG.
33 de recenzii, media finală: 5 stele.
Merită să îți cumperi un aparat de făcut iaurt?
Să începem cu esențialul: merită să îți cumperi un aparat de făcut iaurt? Ei bine, da! Motivele sunt diverse:
- Nu este deloc scump. Ce mai înseamnă 150 de lei în ziua de azi?
- Principiul de funcționare este simplu;
- Nu ocupă spațiu în bucătărie;
- Iaurtul iese mereu excelent. Practic, nu ai cum să dai greș;
- Per total, este o investiție foarte rentabilă. Indiferent că ai o sursă de lapte, așa cum avem noi, sau cumperi lapte, tot ieși mai ieftin decât dacă ai cumpăra iaurt, chiar dacă nici acesta din urmă nu este foarte scump.

Eu unul sunt foarte mulțumit, dar am totuși un singur regret: faptul că nu am cumpărat de mai mult timp un astfel de aparat.
Cum poți face iaurt acasă folosind un aparat special?
Nu mă așteptam să fie atât de simplu să faci iaurt în casă. Ai nevoie de un astfel de aparat de făcut iaurt, de lapte și de un plic cu ferment pentru iaurt. În locul plicului cu ferment, poți folosi un iaurt bio.

Laptele se fierbe și se lasă la răcit, până ajunge la temperatura camerei. Apoi se adaugă plicul cu ferment, se amestecă totul și se adaugă laptele în borcănașe.
Se pun borcanele în aparat, se lasă 10 ore, iar după acest timp ai iaurt cât se poate de BIO.

Asta a fost tot! Cine ar fi crezut că este atât de simplu să faci iaurt acasă? Eu sigur nu credeam!
Ce trebuie să știi despre iaurtiera Biovita-YO10?
Nu sunt prea multe de spus despre un aparat de făcut iaurt. Cu toate acestea, sper că voi face cât mai curând și un video în care să vi-l prezint. Nu de alta, dar am debutat pe YouTube și vreau să adun cât mai multă experiență în ceea ce privește crearea de conținut. De altfel, e o nișă pe care vreau să o abordez ocazional.
Și totuși, sunt câteva specificații de menționat despre acest aparat de făcut iaurt. De fapt, este ca un mic cuptor unde pui laptele cu fermenți, aparatul îi asigură condiții optime pentru ca laptele să crească mare și să devină iaurt.
Sunt 7 borcănele incluse, din sticlă și capac din plastic. Sunt foarte simpatice și, chiar dacă par mici, credeți-mă că e mai mult decât suficient un borcan cu iaurt pentru a te sătura. Nu mai zic că dacă vei adăuga puțini fulgi de ovăz, niște fructe de pădure… iese o nebunie!
Borcanele au capacitatea de 190 ml și ai nevoie de aproximativ 1.3 litri de lapte pentru a le umple.
Aparatul are doar 2 butoane, de ON/OFF și de timp. Eu nu am modificat niciodată timpul, așa că nu știu de ce ar vrea cineva să facă asta. De ce să ne facem viața grea, cu alte cuvinte?

Fain e că dacă faci iaurt o dată, mai apoi poți folosi 100 de grame din iaurtul făcut cu fermenți pentru a face o nouă tură de iaurt și tot așa. Poți repeta asta de până la 9 ori!
Cântărește puțin peste 2 kg, își găsește locul cu ușurință prin bucătărie, atunci când e depozitat. Acesta e un detaliu care contează pentru mine, că nu stau foarte bine cu spațiul în bucătărie.
Și totuși… de ce mi-am cumpărat aparat de făcut iaurt?
Sunt multe motive. În primul rând, părinții mei au vaci, așa că avem mereu o sursă de lapte natural, proaspăt și sănătos.
Când mergem la țară, luăm câteva sticle cu lapte, pe care îl congelăm. Aveam emoții că, atât timp cât congelăm laptele, nu va mai fi destul de bun pentru a face iaurt. Ei bine, nu este o problemă. Se dovedește a fi tare utilă, dar neîncăpătoare, lada frigorifică.
Apoi, ne dorim să avem o alimentație cât mai sănătoasă și să consumăm lactate cât mai des. Iar dacă avem iaurt cu fructe la îndemână, sigur vom face asta cu mai mult entuziasm.
Pentru că nu e scump. Chiar și dacă ar fi fost o achiziție eșuată și nu aș fi folosit aparatul prea des, chiar nu ar fi fost mare pierdere.
Rezultatul…. e pe cinste! Chiar merită să ai un astfel de aparat prin bucătărie. Cică iese foarte ok chiar și cu lapte cumpărat, dar e important să fie unul de calitate. Totuși, cred că poate găsi oricine destul de ușor niște lapte de țară.
Concluzia nu poate fi alta decât următoarea: recomand!
Ai încercat să faci ca la mama acasă?
Laptele proaspăt muls se pune într-o oală de ceramică folosită pentru lapte și se lasă la o temperatură potrivită, smântăna se alege deasupra și în rest e așa numitul… chișleag…
Ceea ce faci tu se numea pe la mine lapte acru: se fierbea, se lăsa la răcit și apoi i se punea cuib o lingură de chișleag.
Laptele acru era mai delicios decât chișleagul că încorpora toată grăsimea din lapte, spre deosebire de chișleag la care grăsimea se ridica deasupra și forma smântăna.
Eu am încercat să le arăt copiilor cum era pe vremea mea, iau lapte direct de la sursă dar fiindcă imediat după mulgere este ținut în răcitor și tot procesul de mulgere a vacilor este steril, fiind realizat cu un aparat de muls automat, efectiv nu-mi iese de fel nici chișleag, nici lapte acru.
În concluzie, dacă laptele de vacă nu se „contaminează” cu bacteriile necesare, e nevoie de adaosul acela de ferment… cu iaurt bio am încercat dar ori nu l-am pus pe tot ci doar o lingură cum eram obișnuit de copil, ori nu era bio cum se spune.
Sunt familiarizat cu chișleagul, fac adesea. O minunăție! Totuși, la Suceava nu îmi iese mereu, cred că nu sunt de fiecare dată condiții optime, uneori e prea rece, alteori prea cald. La țară iese mereu! Ba chiar îl facem în oală din lut.
Bunica făcea lapte acru, dar procedeul era puțin diferit. Cred că se punea și puțină smântână, iar cuibul era mai apoi din primul lapte acru. Într-adevăr, laptele acru era de vis! La ea îl mâncam cu cartofi prăjiți. Deja îmi plouă în gură. Lapte acru încă nu am făcut.
Când ajungi pe meleaguri botoșănene, dacă mai ajungi, dă de veste. Găsim lapte proaspăt și bio totodată!
Iaurtul pe care îl face iaurtiera aceasta este diferit atât față de chișleag, cât și față de laptele acru. E ceva între, cred. Nu aș putea să descriu, dar cert este că iese ceva bun.
Sănătate! 😀