De cele mai multe ori, aprecierea nu vine de unde te aștepți
Chiar dacă încă nu am împlinit 3 ani de când am blogul ăsta, cert este faptul că de atunci am trăit multe experiențe, chiar și din fața tastaturii de pe care scriu articolele, iar una dintre ele a fost legată de aprecierea pe care am primit-o, sau nu, de la cei din jur și nu numai.
La început scriam rar și cu rețineri iar de cele mai multe ori nici măcar nu distribuiam articolele pe contul meu de Facebook. Cel mai probabil reținerile erau legate de faptul că nu știam cum vor reacționa oamenii la ceea ce scriam, însă cu timpul reținerile au dispărut.
A fost foarte interesant să văd cum privesc cei din jurul meu blogul. Dacă pentru mine tot ceea ce fac aici reprezintă o pasiune, alții au privit totul ca pe o joacă, sau ca pe o glumă. Au fost și oameni care m-au felicitat, încă de la început, iar alții m-au apreciat ceva mai târziu. Poate după ce am mai progresat puțin. Totuși, de cele mai multe ori, aprecierea a venit ca o surpriză pentru mine.
Desigur că la început aveam așteptări, pentru că îi știam pe cei din jur și pe cei cu care vorbeam în online, și am fost surprins să văd că cei mai mulți au ignorat pasiunea mea. Am aflat mai târziu că unii din ei mă citeau, însă în mod discret, fără să-mi zică sau să-mi arate asta. M-am bucurat totuși. Unii cu siguranță nu au făcut-o, și într-un fel îi înțeleg.
Cu timpul însă au apărut acei cititori care te încurajează să mai scrii. Pur și simplu mi-au dat cerere pe Facebook, așa că am mai vorbit din când în când, cu alții am mai vorbit prin mail însă până acum nu am pățit să ies la o cafea cu un cititor pe care să îl cunosc datorită blogului, însă abia aștept să o fac și pe asta. Alții au dispărut și de pe Facebook cu timpul, poate datorită progresului sau, de ce nu, din cauza schimbărilor de stil care, cred eu, au apărut de-a lungul timpului.
Și nu e numaidecât un lucru rău faptul că ai așteptări de la unele persoane, însă la un moment dat se dovedesc a fi degeaba, în timp ce persoanele de la care nu te aștepți, te felicită, ci mai degrabă e un lucru foarte interesant și totodată plăcut atunci când descoperi oameni care te susțin.
10 comentarii
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Ar fi multe de spus despre aprecierile astea care ba vin, ba nu vin… Și mie mi se întâmplă cam același lucru, oamenii nu reacționează nicicum, mă simt descurajată (atât de descurajată încât sunt pe punctul de a renunța) și brusc apare cineva care îmi spune că a citit TOT ce am postat. Păi, nu-ți vine câteodată să le bați obrazul? 😀
Cred că m-am molipsit și eu și am uitat să mai spun cuvinte de încurajare, deși știu mai bine ca oricine cât de mult contează (asta referitor la o mai veche întrebare a ta, ”De ce taci?”). Probabil și alții pățesc la fel, deci nu e de mirare că nu plouă cu susțineri, așa cum ai merita.
Dacă nu ar fi o distanță atât de mare între noi, geografic vorbind, te-aș fi invitat de mult la cafea, să fiu sigură că sunt prima cititoare care are onoarea asta :))
Apropo de stil, devine din ce în ce mai autentic, așa că ține-o tot așa 😉
Mersi frumos. Vom bea o cafea virtuală. :))
Eu mă regăsesc în articolul tău, de asemenea. Să ştii că atâta timp cât o faci din pasiune trebuie să continui, în primul rând sunt sigură că îți face ție bine. Aprecierile vin şi pleacă, însă talentul ți-l cultivi şi creşti. Aşa că, să trăim şi dă-i înainte! 😉
Mă bucur că nu sunt singurul. 😀 Spor și ție la scris!
recent am avut o pauza mai lunga de pe blog și pe acelasi principiu, am fost surprins sa vad ca sunt persoane care citesc din umbra și m-au întrebat în privat ce se întâmplă. that’s nice!
O, da! Fain sentiment.
Doar ce am scris și eu un articol care are o tentă asemănătoare, doar că eu m-am referit mai mult la statistici, mai tehnic fiind de fel. 🙂
Ia să văd. 😀
Eu te citesc din ziua din care mi-am deschis blogul, dar n-am vazut nicio injuratura la tine pe blog. Felicitari, Adi!
Mersi tare fain.. Păi, nu-mi prea stă în caracter să înjur. 😀