De ce sunt bărbații privați de mărțișoare?
Încă de mic, regulile erau foarte clare în această zi specială din an: băieții primeau mărțișoare pe 1 martie, iar pe 8 trebuia să dăm la rândul lor nostru alte mărțișoare fetelor. După ce am mai crescut oleacă, mărțișoarele au fost înlocuite de flori și ciocolată.
Nu toți le-au înlocuit, ci doar cei cu bani. Eu, de exemplu, îmi organizam mărțișoarele primite notându-mi cine ce mărțișor mi-a dat, iar mai apoi le schimbam între ele. Așa scăpam de o cheltuială.
Cu ocazia zilei ăsteia vedeai cine te simpatizează și cine nu. Putea fi o mare dezamăgire, dacă primeai puține mărțișoare. Asta însemna că nu prea te plac fetele. În schimb, era bine că știai clar cui trebuie să oferi înapoi. Că doar nu erai nebun să dai mărțișor uneia care nu te-a bucurat cu acest gest.
Tot cu această ocazie am descoperit ce înseamnă interesul. Asta din cauza ăluia care o ducea mai bine cu banii, așa că primea mărțișoare inclusiv de la fete din alte clase. Știau ele că vor primi flori și ciocolată înapoi, de aici și simpatia. Fir-ar mă-sa cu ciocolățile lui!
Mult mai târziu, am descoperit că în alte zone femeile primesc mărțișor atât pe 1 martie, cât și pe 8 martie. Sau flori. Sau ciocolată. Depinde mai ales de generozitatea bărbatului. Iar dacă privim în urmă și vedem că au fost alte două zile cu cadouri pentru ELE, 14 și 24 februarie, ajungem să ne întrebăm unde e dreptatea în lume?
Cu gândul ăsta m-am trezit azi, doar că am amânat scrierea acestui articol suficient de mult cât să dau peste articolul lui Mihai care a venit LA FIX! Asta deoarece ne prezintă legenda mărțișorului, preluată de pe ServusPress.ro. Aceasta sună cam așa:
Însă din toate legendele, poate cea mai interesantă şi mai frumoasă este povestea băiatului cel voinic care s-a luptat cu zmeul, legendă care s-a născut din basmele româneşti şi îşi are originea tot în timpul strămoşilor noştri, dacii şi românii. Se spune că, soarele a fost închis într-o temniţă de un zmeu. Pentru acest fapt, toată lumea se întristase, păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Dar, într-o zi, un tânăr voinic s-a hotărât să plece sa salveze soarele. Mulţi dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca să-l ajute. Drumul lui a durat trei anotimpuri, vara, toamna şi iarna. A găsit castelul zmeului şi a început să se lupte. Şi s-au bătut zile întregi până când zmeul a fost învins. Slăbit de puteri şi rănit, băiatul a eliberat soarele. Acesta s-a ridicat pe cer, înveselind lumea. Natura a reînviat, iar oamenii erau fericiţi. Dar tânărul nu a apucat să vadă primăvara. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă. Şi în locul în care zăpada se topea apăreau ghioceii, vestitorii primăverii. De atunci, tinerii împletesc doi ciucuraşi: unul alb şi altul roşu. Roşul înseamnă dragostea pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului, iar albul simbolizează puritatea şi gingăşia ghiocelului, prima floare a primăverii.
ServusPress.ro
Găsiți în articolul lor și alte informații interesante despre mărțișor, așa că ați putea arunca o privire.
Am stabilit, da? Astăzi primim NOI, ăia de luptăm cu zmeii, mărțișoare. Bine că nu mai sunt zmei azi care să ne fure soarele, că în afară de o petiție online și hate prin comentariile de pe rețelele de socializare, nu știu dacă s-ar mai fi întâmplat ceva din partea noastră, ăștia puternici.
La voi cum e cu mărțișoarele? Dați, primiți?
Apropo, o minunată primăvară să aveți cu toții, indiferent de cifra cu care vă-ncepe CNP-ul!
4 comentarii
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Poveste lungă… în clasele primare și la grădiniță mărțișoarele erau doar pentru tovarășa educatoare / învățătoare, iar de 8 Martie era serbare pentru Ziua Mamei cu felicitări create de noi la ora de lucru manual. În gimnaziu băieții primeau mărțișoare de 1 Martie și primitul unui mărțișor venea la pachet cu obligația ca de 8 Martie să oferi fetelor respective o felicitare (felicitări se găseau, provocarea era ce să scrii în interiorul felicitării și să o faci cât mai caligrafic sau citeț). Iar în liceu era deja tradiție: fetele se organizau toate pentru 1 Martie, iar noi băieții ne organizam pentru 8 Martie… și sincer era mult mai bine… primeai un singur mărțișor de la toate fetele din clasă și chiar dacă erai idolul femeilor nu mai aveai pieptul plin de decorații, pardon, mâțișori… cum se întâmpla în clasa a VIII-a când unii băieți făceau concurență profesorilor.
Chiar, am prins și eu felicitările făcute de noi. La fel și serbările. Nu am oferit, în schimb, felicitări în care să scriu eu ceva, dar sigur m-aș fi priceput, mă gândesc acum. Cam așa făceam și noi la liceu, tot pe organizare. Eh, mi-am amintit cu nostalgie acum ce țanțoși stăteam cu pieptul plin de mărțișoare, cocoși, nu altceva. Nu aveam eu niciodată cele mai multe, dar tot eram mândru. :))
Nu suportam mărțișoarele când eram în școala primară! Îmi dădea tata o pungă cu mărțișoare în fiecare an, împreună cu o prelegere despre care-i pentru cine … eu puneam punga cu totul la primul coș de gunoi pe care-l întâlneam și la școală făceam pe prostu’!
Așa ciudă să ai pe ele? :)) Mai bine le vindeai. Ce ți-au făcut mărțișoarele?