Cine-i bogat, să moară!
Chiar dacă am redus destul de mult timpul petrecut pe rețelele de socializare, tot au ajuns la mine câteva glume despre acei oameni bogați care s-au dus cu ceva submarin pentru a explora epava titanicului. La început, nu prea înțelegeam eu despre ce e vorba, că nu prea mai sunt la curent cu noutățile, dar apoi am reușit să dau și peste o știre.
Nu știu dacă glumele ar fi fost aceleași dacă oamenii din submarin ar fi fost, prin absurd, persoane obișnuite. Sau poate chiar oameni săraci.
Nu știu dacă sunt simple glume sau în spatele lor există anumite frustrări sau răutate, însă așa apare.
În final, este din ce în ce mai limpede că acei oameni sunt morți și că e puțin probabil să mai fie găsiți vreodată. Acum mă gândesc, cei care au dat drumul tuturor glumelor din Social Media… sunt fericiți?
Cam inuman…
Suntem adesea, se pare.
Eu nu am o problema cu ei ca sunt bogati, insa m-a enervat ceva, o nesimtire care te face sa zici ca o merita, cel putin patronul.
1. Fostul director al firmei a atentionat conducerea ca foloseste hublou de 1300 metri nu de 4000 si sa solicite unei firme specializate sa faca unul, rezultatul? L-au concediat.
2. Patronul se lauda intr-un podcast ca a revolutionat „carbonul si titanul nu se pupa niciodata, eu am reusit” ….uite ca nu a reusit si au murit si altii.
3. A refuzat sa dea submersibilul in verificare pentru a fi autorizat, practic aia era un home made netestat, neautorizat.
S-a jucat cu focul, e drept.
E invidia oamenilor saraci. Frustrari adunate de-o viata ca n-au, ca nu pot face lucruri.
Sună logic, da, probabil că așa e.
Uneori cu bani ajungem sa ne cumpărăm moartea.
Filozofic, dar adevărat. Ai vorbit ca un om mare, hehe. 😀