Câinele moare de drum lung iar prostul de grija altuia
Unul din lucrurile pe care vreau să îl învăț 100% și să îl pun în practică tot cam pe atât este acela de a-mi vedea strict de viața mea. Să nu-mi pese decât de câteva persoane apropiate și de mine. Și atât. Nu tu vecini, nu tu prea multe rude, nu tu oameni pe care-i vezi pentru prima oară pe stradă.
Cred că deja ne-a intrat în reflex acest lucru. Dacă vedem pe cineva îmbrăcat mai altfel îl judecăm pentru că nu e ca noi. De fapt, cu ce ne deranjează pe noi acest lucru? Cu ce ne influențează viața noastră faptul că x nu muncește, y e o fată ușoară iar z are foarte mulți bani? Dormim mai bine dacă ne complicăm cu astfel de nimicuri?
Sau de ce să ne pese dacă x ne va judeca pentru că ne-am îmbrăcat altfel, pentru că nu muncim sau pentru că avem foarte mulți bani?
Nu am fi oare mai fericiți dacă ne-am vedea de ale noastre fără să ne batem capul cu griji inutile?
Bine zici!
Oameni tot mai putini.