Am cumpărat două biciclete mai bătrâne decât mine

Am mai vorbit de câteva ori despre biciclete pe acest blog de-a lungul timpului iar acum a venit momentul să vorbim iar despre ele.

O bună vreme am avut o bicicletă SH, pe care o țineam în Suceava. La vechea chirie aveam suficient loc pentru a o lega exact sub geam, fiind în siguranță optimă. Cu toate acestea, Suceava nu este cel mai prietenos oraș pentru biciclete, așa că după o lungă depozitare fără a mai fi folosită, bicicleta a ajuns la țară.

Acolo o folosește tata destul de des, așa că nu a fost chiar o investiție rea. Așa arată:

Este folosită și astăzi, iar când ajungeam la țară și aveam nevoie să ajung mai rapid la magazin, sau în cine știe ce loc, o mai foloseam. Cu toate acestea, nu exista dorința de a cumpăra o nouă bicicletă.

Treburile s-au schimbat puțin odată cu venirea Ștefaniei pe meleaguri sucevene. Tot bâzâia de ceva timp că ar vrea bicicletă, așa că am decis să-i fac o surpriză. Mă rog, dacă stau să mă gândesc mai bine, dorința de a avea o nouă bicicletă există și la mine, iar ea doar a reaprins scânteia.

Nu avea sens să cumpărăm biciclete prea scumpe, deoarece vor sta la țară și vor fi folosite doar atunci când mergem pe acolo. La Suceava nu există loc pentru depozitare și, așa cum ziceam anterior, nu este nici cel mai prietenos oraș pentru bicicliști.

Pentru ele nu am plătit mai mult de 500 de lei. Adică 250 lei pentru fiecare, cu livrare acasă, că în mașina mea nu ar fi încăput.

De ceva timp mă tot atrăgea ideea de a cumpăra biciclete vechi și de a le readuce la viață. Pentru vârsta pe care o au, merg aproape impecabil.

Pe a mea, cea albastră desigur, am început să o curăț de rugină. Se pare că se duce destul de ușor cu Cif, oferindu-i strălucirea de altădată. Am pierdut câteva ore în weekend, făcând asta. Am curățat piciorul scaunului, portbagajul, aripile și soneria.

Ar mai fi coarnele, pedalele și jantele. Probabil că voi face asta la următoarea vizită.

Anvelopele nu sunt în cea mai bună stare, însă voi trage de ele cât se poate de mult.

Ușor-ușor învață și Ștefania să meargă ok. Dat fiind faptul că nu a mai avut bicicletă până acum, ci a experimentat în copilărie fără un rezultat anume, acum se descurcă mai bine decât aș fi sperat.

Voi căuta detalii despre ele, poate găsesc pe undeva anul producerii lor. Ar fi interesant să le descopăr vârsta.

Poate că voi veni cu un update sau cu un articol nou, imediat ce voi finaliza recondiționarea bicicletei mele. Ștefania nu are încredere în abilitățile mele mecanice, așa că o va curăța personal, cel mai probabil, fără a o desface.