Am supraviețuit

Acum ceva timp scriam un articol în care ziceam că e cam greu începutul de facultate. Nu am vrut să spun atunci toate motivele pentru care aș fi preferat să mai fi stat acasă încă un an și astfel au fost mulți cititori care au întrebat: de ce? de ce ? Ei bine, după ce m-am mutat, m-am gândit că ar trebui să răspund și acestor întrebări.

Ei bine, în prima lună am locuit într-o garsonieră în care nu erau decât două paturi și atât. Am mai cumpărat noi o masă și un scaun pentru a avea unde mânca, scrie șamd. Bucătărie nu aveam astfel încât nu mâncam decât câte un sandwich, o supă la plic și în general mâncare rece.

Căldură nu aveam ci trebuia să ne cumpărăm noi un încălzitor electric. Apa caldă era oferită de un boiler, electric desigur, pe care trebuia să îl pornești cu două ore înainte de a face baie pentru ca apa să fie destul de caldă. Un boiler pe care atunci când il porneai contorul pentru electricitate devenea elicopter.

Cartierul.. vai de mama lui. Lângă blocul meu era un alt bloc fără geamuri în care probabil cei care locuiau, o făceau într-un mod ilegal. Te lua groaza doar când te uitai în ce fel arăta blocul acela. Nu că cel în care am locuit eu arăta mai bine. Singurul lucru care îl diferenția de celălalt era probabil faptul că avea geamuri. În rest, la fel de urât arăta și la fel de urât mirosea.

Totuși în cuvinte e mai greu de descris acest loc așa că mai bine ar descrie situația două poze făcute în timp ce așteptam proprietarul garsonierei unde locuiesc acum.

Am rămas însă cu un gust amar gândindu-mă că în acel bloc existau și familii care probabil vor locui acolo mai mult decât am stat noi. Patru persoane într-o cameră în care nu ai loc să pui mai mult de două paturi, supra-etajate desigur, o masă și un scaun. O garsonieră în care nu ai o bucătărie. Oare cum pot locui unii oameni în astfel de condiții ?