Despre tăria de a-ți înfrunta fricile

Scriam acuma ceva timp despre cum am scăpat de timiditate iar astăzi, dacă m-ar observa cineva cum sunt eu în mediul meu natural iar mai apoi i-aș spune că am fost cândva persoană timidă – și chiar mai sunt uneori – atunci ar crede că glumesc.

După cum ziceam și atunci, timiditatea am reușit să o alung în mare parte prin faptul că am adunat puțin curaj pentru a înfrunta unele situații care mă făceam să fiu timid. Iar această forță de a înfrunta unele temeri pare a fi o soluție perfectă pentru multe alte probleme.

Tot acu ceva timp vă anunțam că am luat permisul, iar de atunci au trecut câteva luni bune, timp in care am adunat vreo câteva mii de kilometri cu a mea furie albă, însă majoritatea dintre ei erau adunați prin afara localității, așa că atunci când ajungeam prin Botoșani aveam mici emoții.

Săptămâna trecută însă am zis că nu mai pot sta cu această frică de oraș așa că, de fiecare dată când am avut ocazia, am mers să mai exersez și mersul bară la bară. Cele 3 zile mi-au prins bine, iar azi după ce am primit aviz de la poștă că mi-a ajuns un colet din China – o brățară la 2 dolari :)) – am mers imediat să o ridic, mai mult de dragul de a mă plimba și chiar mi-am dat seama că îmi place să mă plimb pe străzile Botoșaniului, dând priorități și tăt ce trebă.

Astfel mi-am dat seama că e foarte important să ai tăria de a-ți înfrunta fricile, deoarece altfel nu prea ai cum scăpa de ele.