Cam cât de fain e să nu ai un program
Unul din lucrurile care îmi place cel mai mult la treaba asta cu content writingul este faptul că nu există un program fix și de obicei fac treburile așa cum știu eu că trebuie făcute. Fără șefi, fără program și fără prea multe pretenții în afară de condițiile discutate la început.
Astfel îmi permit să mă trezesc la 6 dimineața pentru ca apoi la 3-4 să fiu liber. Pot de asemenea să mă trezesc și la 13, însă astfel îmi prelungesc programul. Pot totodată să plec oricând vreau să beau o bere, pot oricând să îmi fac o cafea și să bucur de niște aer precum și să joc un LOL pentru a mă distra puțin. Pot totodată ca azi să fac și treaba de mâine, iar mâine să citesc cât e ziua de mare. Și tare-mi place asta.
Probabil că așa voi vrea să trăiesc toată viața pentru că pare că-mi prinde bine și acest mod. Pentru că îmi place să depind de mine și cam atât. Îmi place să trăiesc așa cum vreau și cum știu mai bine și probabil că sunt un norocos că pot face asta.
9 comentarii
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Ne auzim cand vei avea o familie, cand nu vei mai sta la parinti si cand cheltuielile se vor inmulti.
Nu-mi fac prea multe griji!:D
Atunci cu siguranță nu vei mai putea să ai zilele așa cum vrei tu. Fără stres, fără probleme.. când va trage un puradel de tine, atunci cu siguranță vei gândi altfel. 🙂 Fericiți cei nefamiliști..
De ce v-ati mai intemeiat familie daca vedeti asta – respectiv copilul – ca pe o povara? :))
Îndrăzneață imagine. 😀
Mă bucur pentru sentimentul de libertate pe care-l trăiești, pentru orele libere- totuși tu nu ai o facultate?- pentru fiecare moment în care ești propriul tău șef. Exact așa cum ți-ai dorit.
În altă ordine de idei.. La 19,20 de ani cea mai tare senzație e cea de libertate. Dar aste se schimbă. Aștept totuși, într-un viitor îndepărtat, un articol despre „cât e de fain să ai timp de joacă cu cei mici”.
Am eu timp de toate.
Eu funcţionez mai bine dacă ştiu că am un program fix de muncă. Plus că seara nu aş putea munci nici să mă pici cu ceară. După ora 21-22 nu mai sunt în stare să fac nimic, îmi pică ochii de somn dac ştiu că am ceva de făcut. Dar, nu aş zice nu unui program mai scurt de muncă, de exemplu până pe la 4 😀 Sau aş munci şi de la 7 cum munceau ai mei, mai ales că dimineaţa sunt cel mai productivă. Eu trebui să am un scop pentru care mă trezesc, să ştiu că mă duc undeva, iar munca de acasă m-ar termina psihic.
Văd că era la spam comentariul ăsta, nu ştiu de ce.
Toată chestia ține de programare… 😉